Parlamentul României
LEGE Nr. 76*)
din 16 ianuarie 2002
privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi
stimularea ocupării forţei de muncă
Publicată în: Baza de date "EUROLEX"
*) Notă:
Text realizat la G&G CONSULTING, Departamentul juridic.
Cuprinde toate modificările aduse actului oficial, inclusiv cele
prevăzute în:
O.U.G. Nr. 91/26.09.2007 Publicată în M.Of. Nr.
671/01.10.2007
Parlamentul României adoptă
prezenta lege.
Cap. I
Dispoziţii generale
Art. 1 - În România fiecărei persoane îi
sunt garantate dreptul de a-şi alege liber profesia şi locul de
muncă, precum şi dreptul la asigurările pentru şomaj.
Art. 2 - Prevederile prezentei legi
reglementează măsurile pentru realizarea strategiilor şi
politicilor elaborate în vederea protecţiei persoanelor pentru riscul de
şomaj, asigurării unui nivel ridicat al ocupării şi
adaptării forţei de muncă la cerinţele pieţei muncii.
Art. 3 - Măsurile prevăzute de prezenta
lege au drept scop realizarea următoarelor obiective pe piaţa muncii:
a) prevenirea şomajului şi
combaterea efectelor sociale ale acestuia;
b) încadrarea sau reîncadrarea în
muncă a persoanelor în căutarea unui loc de muncă;
c) sprijinirea ocupării persoanelor
aparţinând unor categorii defavorizate ale populaţiei;
d) asigurarea egalităţii
şanselor pe piaţa muncii;
e) stimularea şomerilor în vederea
ocupării unui loc de muncă;
f) stimularea angajatorilor pentru
încadrarea persoanelor în căutarea unui loc de muncă;
g) îmbunătăţirea structurii
ocupării pe ramuri economice şi zone geografice;
h) creşterea mobilităţii
forţei de muncă în condiţiile schimbărilor structurale care
se produc în economia naţională;
i) protecţia persoanelor în cadrul
sistemului asigurărilor pentru şomaj.
Art. 4 - (1) În aplicarea prevederilor
prezentei legi sunt excluse orice fel de discriminări pe criterii
politice, de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă,
religie, categorie socială, convingeri, sex şi vârstă.
(2) Măsurile şi drepturile speciale acordate
prin prezenta lege unor categorii de persoane defavorizate nu constituie
discriminare în sensul prevederilor alin. (1).
Cap. II
Concepte privind piaţa muncii
Secţiunea 1
Termeni şi expresii utilizate
Art. 5 - În sensul prevederilor prezentei legi,
termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:
I. angajator - persoana juridică sau
persoana fizică cu sediul, respectiv domiciliul, în România ori sucursala,
filiala, agenţia, reprezentanţa din România a unei persoane juridice
străine cu sediul în străinătate, autorizată potrivit
legii, care încadrează forţă de muncă în condiţiile
legii;
II. loc de muncă - cadrul în care se
desfăşoară o activitate din care se obţine un venit şi
în care se materializează raporturile juridice de muncă sau
raporturile juridice de serviciu;
III. persoană în căutarea unui loc de muncă -
persoana care face demersuri pentru a-şi găsi un loc de muncă,
prin mijloace proprii sau prin înregistrare la agenţia pentru ocuparea
forţei de muncă în a cărei rază teritorială îşi
are domiciliul sau, după caz, reşedinţa ori la alt furnizor de
servicii de ocupare, acreditat în condiţiile legii;
IV. şomer - persoana care îndeplineşte
cumulativ următoarele condiţii:
a) este în căutarea unui loc de
muncă de la vârsta de minimum 16 ani şi până la îndeplinirea
condiţiilor de pensionare;
b) starea de sănătate şi
capacităţile fizice şi psihice o fac aptă pentru prestarea
unei munci;
c) nu are loc de muncă, nu
realizează venituri sau realizează, din activităţi
autorizate potrivit legii, venituri mai mici decât salariul de bază minim
brut pe ţară garantat în plată, în vigoare;
d) este disponibilă să
înceapă lucrul în perioada imediat următoare, dacă s-ar
găsi un loc de muncă;
IV1. şomer înregistrat -
persoana care îndeplineşte cumulativ condiţiile prevăzute la
pct. IV şi se înregistrează la agenţia pentru ocuparea
forţei de muncă în a cărei rază teritorială îşi are
domiciliul sau, după caz, reşedinţa ori la alt furnizor de
servicii de ocupare, care funcţionează în condiţiile
prevăzute de lege, în vederea obţinerii unui loc de muncă.;
V. stagiu de cotizare - perioada în care
s-a plătit contribuţia de asigurări pentru şomaj atât de
către asigurat, cât şi de angajator sau, după caz, numai de
către asigurat;
VI. asigurat - persoana fizică care
realizează venituri, potrivit legii, şi este asigurată pentru
riscul pierderii locului de muncă, prin plata contribuţiei de
asigurări pentru şomaj;
VII. indemnizaţie de şomaj - o
compensaţie parţială a veniturilor asiguratului ca urmare a
pierderii locului de muncă sau a veniturilor absolvenţilor
instituţiilor de învăţământ şi militarilor care au
efectuat stagiul militar şi care nu s-au putut încadra în muncă;
VIII. măsuri de stimulare a
ocupării forţei de muncă - acele măsuri care au ca scop
sprijinirea persoanelor în căutarea unui loc de muncă şi, în mod
deosebit, a şomerilor pentru a dobândi statutul de persoană ocupată.
Secţiunea a 2-a
Indicatori statistici privind piaţa
muncii
Art. 6 - (1) La nivel naţional şi
teritorial situaţiile şi evoluţiile de pe piaţa muncii sunt
monitorizate, în principal, cu ajutorul unui sistem de indicatori statistici privind:
a) resursele de muncă;
b) populaţia activă;
c) populaţia ocupată;
d) şomerii;
e) locurile de muncă vacante;
f) indemnizaţia de şomaj;
g) populaţia ieşită din
şomaj prin ocupare, precum şi prin părăsirea pieţei
muncii;
h)
rata şomajului.
(2) Sistemul de indicatori statistici
şi metodologia de calcul a acestora se stabilesc de Institutul
Naţional de Statistică în colaborare cu Ministerul Muncii şi
Solidarităţii Sociale.
Art. 7 - (1) Agenţia
Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă, pe baza
documentelor primare de înregistrare a şomerilor, a comunicărilor
făcute de furnizorii de servicii de ocupare acreditaţi şi de
angajatori privind locurile de muncă vacante, calculează indicatorii
statistici prevăzuţi la art. 6 alin. (1) lit. d) - h) şi
alţi indicatori specifici pieţei muncii.
(2) Agenţia Naţională pentru
Ocuparea Forţei de Muncă elaborează, în funcţie de
necesităţi, analize, studii şi cercetări statistice
speciale privind situaţia şi evoluţia şomajului şi a
ocupării, la nivel naţional şi teritorial, pe domenii de
activitate.
Art. 8 - (1) Pentru realizarea
atribuţiilor prevăzute la art. 7 Agenţia Naţională
pentru Ocuparea Forţei de Muncă asigură condiţiile
materiale, organizatorice şi manageriale corespunzătoare,
elaborează şi administrează sistemul documentelor primare,
constituie şi exploatează baza proprie de date.
(2) Pentru realizarea unor analize, studii şi
cercetări statistice speciale de natura celor prevăzute la art. 7
alin. (2) Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de
Muncă poate angaja şi serviciile unor prestatori specializaţi.
(3) Metodologia de realizare a
cercetărilor statistice speciale va fi avizată, potrivit legii, de
Institutul Naţional de Statistică.
Art. 9 - (1) Agenţia Naţională
pentru Ocuparea Forţei de Muncă are obligaţia să facă
publici indicatorii statistici privind piaţa muncii, cu o periodicitate
care va fi stabilită o dată cu sistemul de indicatori prevăzut
la art. 6 alin. (1).
(2) Agenţia Naţională pentru
Ocuparea Forţei de Muncă va pune la dispoziţie Ministerului
Muncii şi Solidarităţii Sociale indicatorii statistici,
rezultatele cercetărilor statistice speciale, analizele şi studiile
statistice.
Art. 10 - (1) Angajatorii au obligaţia
să comunice agenţiilor pentru ocuparea forţei de muncă
judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, denumite în continuare
agenţii pentru ocuparea forţei de muncă, în căror rază
îşi au sediul, respectiv domiciliul, toate locurile de muncă vacante,
în termen de 5 zile lucrătoare de la vacantarea acestora.
(2) Furnizorii de servicii de ocupare
acreditaţi au obligaţia de a comunica lunar agenţiilor pentru
ocuparea forţei de muncă în a căror rază îşi au sediul
date privind numărul şomerilor mediaţi şi încadraţi în
muncă.
Art. 11 - În vederea elaborării
strategiilor şi politicilor, precum şi pentru adoptarea unor
măsuri pe piaţa muncii, la nivel naţional, pe domenii de
activitate, ramuri, sectoare economice sau zone, Ministerul Muncii şi
Solidarităţii Sociale iniţiază reglementări privind
obligativitatea angajatorilor de a comunica informaţiile necesare cu
privire la forţa de muncă.
Art. 12 - În sensul prezentei legi,
Institutul Naţional de Statistică are următoarele
atribuţii:
a) calculează indicatorii statistici
prevăzuţi la art. 6 alin. (1) lit. a)-c);
b) furnizează Agenţiei
Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă datele privind
forţa de muncă, rezultate din cercetările statistice proprii;
c) elaborează în colaborare cu Ministerul Muncii
şi Solidarităţii Sociale sistemul de indicatori statistici ai
pieţei muncii şi metodologia de calcul a acestora;
d) avizează cercetările
statistice speciale realizate de Agenţia Naţională pentru
Ocuparea Forţei de Muncă sau de Ministerul Muncii şi
Solidarităţii Sociale.
Secţiunea a 3-a
Clasificarea ocupaţiilor
Art. 13 - Clasificarea ocupaţiilor din
România este sistemul de identificare, ierarhizare, codificare a
ocupaţiilor din economie, care se elaborează de Ministerul Muncii
şi Solidarităţii Sociale în colaborare cu Institutul
Naţional de Statistică, cu alte ministere şi instituţii
publice interesate şi se aprobă prin hotărâre a Guvernului.
Art. 14 - (1) Modificarea conţinutului
Clasificării ocupaţiilor din România se aprobă prin
hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Muncii şi
Solidarităţii Sociale şi cu avizul Institutului Naţional de
Statistică.
(2) Înscrierea de noi ocupaţii în
Clasificarea ocupaţiilor din România se aprobă, la solicitarea celor
interesaţi sau în baza unor reglementări speciale, prin ordin al
ministrului muncii şi solidarităţii sociale, care se
publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Art. 15 - Utilizarea Clasificării
ocupaţiilor din România este obligatorie la completarea documentelor oficiale.
Secţiunea a 4-a
Categorii de beneficiari
Art. 16 - Beneficiari ai prevederilor
prezentei legi sunt persoanele în căutarea unui loc de muncă, aflate
în una dintre următoarele situaţii:
a) au devenit şomeri în sensul
prevederilor art. 5 pct. IV lit c);
b) nu au putut ocupa loc de muncă
după absolvirea unei instituţii de învăţământ sau
după satisfacerea stagiului militar;
c) ocupă un loc de muncă şi,
din diferite motive, doresc schimbarea acestuia;
d) au obţinut statutul de refugiat sau
altă formă de protecţie internaţională, conform legii;
e) cetăţeni străini sau
apatrizi care au fost încadraţi în muncă sau au realizat venituri în
România, conform legii;
f) nu au putut ocupa loc de muncă
după repatriere sau după eliberarea din detenţie.
Art. 17 - (1) În vederea stabilirii dreptului
de indemnizaţie de şomaj, şomerii prevăzuţi la art. 16
lit. a) sunt persoanele care se pot găsi în una dintre următoarele
situaţii:
a) le-a încetat contractul individual de
muncă sau contractul de muncă temporară din motive neimputabile
lor;
b) le-au încetat raporturile de serviciu
din motive neimputabile lor;
c) le-a încetat mandatul pentru care au
fost numiţi sau aleşi, dacă anterior nu au fost încadraţi
în muncă sau dacă reluarea activităţii nu mai este
posibilă din cauza încetării definitive a activităţii
angajatorului;
d) a expirat durata pentru care militarii
au fost angajaţi pe bază de contract sau li s-a desfăcut
contractul din motive neimputabile lor;
e) le-a încetat raportul de muncă în
calitate de membru cooperator, din motive neimputabile lor;
f) au încheiat contract de asigurare pentru
şomaj şi nu realizează venituri sau realizează din
activităţi autorizate potrivit legii venituri mai mici decât salariul
de bază minim brut pe ţară garantat în plată ce li s-ar fi
cuvenit potrivit legii;
g) au încetat activitatea ca urmare a
pensionării pentru invaliditate şi care, ulterior, au redobândit
capacitatea de muncă şi nu au reuşit să se încadreze în
muncă;
h) le-au încetat raporturile de muncă
sau de serviciu din motive neimputabile lor, în perioada de suspendare a
acestora, potrivit legii;
i) *** Abrogată de L. Nr. 107/2004
j) reintegrarea în muncă, dispusă
prin hotărâre judecătorească definitivă, nu mai este
posibilă la unităţile la care au fost încadrate în muncă
anterior, din cauza încetării definitive a activităţii, sau la
unităţile care au preluat patrimoniul acestora;
k) le-a încetat activitatea
desfăşurată exclusiv pe baza convenţiei civile.
(2) Sunt asimilate şomerilor
persoanele aflate în situaţiile prevăzute la art. 16 lit. b),
dacă îndeplinesc următoarele condiţii:
a) sunt absolvenţi ai
instituţiilor de învăţământ, în vârstă de minimum 16
ani, care într-o perioadă de 60 de zile de la absolvire nu au reuşit
să se încadreze în muncă potrivit pregătirii profesionale;
b) sunt absolvenţi ai şcolilor
speciale pentru persoane cu handicap în vârstă de minimum 16 ani, care nu
au reuşit să se încadreze în muncă potrivit pregătirii
profesionale;
c) sunt persoane care, înainte de
efectuarea stagiului militar, nu au fost încadrate în muncă şi care
într-o perioadă de 30 de zile de la data lăsării la vatră
nu s-au putut încadra în muncă.
Cap. III
Sistemul asigurărilor pentru
şomaj
Secţiunea 1
Categorii de asiguraţi
Art. 18 - (1) În sistemul asigurărilor
pentru şomaj sunt asigurate, în condiţiile prezentei legi, persoanele
fizice, denumite în continuare asiguraţi.
(2) Asiguraţii pot fi:
a) cetăţenii români care sunt
încadraţi în muncă sau realizează venituri în România, în
condiţiile legii, cu excepţia persoanelor care au calitatea de
pensionari;
b) cetăţeni români care
lucrează în străinătate, în condiţiile legii;
c) cetăţeni străini sau
apatrizi care, pe perioada în care au domiciliul sau reşedinţa în
România, sunt încadraţi în muncă sau realizează venituri, în
condiţiile legii.
(3) Asiguraţii au obligaţia
să plătească contribuţiile de asigurări pentru
şomaj şi au dreptul să beneficieze de indemnizaţie de
şomaj, conform prezentei legi.
Art. 19 - În sistemul asigurărilor
pentru şomaj sunt asigurate obligatoriu, prin efectul legii:
a) persoanele care
desfăşoară activităţi pe bază de contract
individual de muncă sau pe bază de contract de muncă
temporară, în condiţiile legii, cu excepţia persoanelor care au
calitatea de pensionari;
b) funcţionarii publici şi alte
persoane care desfăşoară activităţi pe baza actului de
numire;
c) persoanele care îşi
desfăşoară activitatea în funcţii elective sau care sunt
numite în cadrul autorităţii executive, legislative ori
judecătoreşti, pe durata mandatului;
d) militarii angajaţi pe bază de
contract;
e) persoanele care au raport de muncă
în calitate de membru cooperator;
f) alte persoane care realizează
venituri din activităţi desfăşurate potrivit legii şi
care nu se regăsesc în una dintre situaţiile prevăzute la lit.
a)-e).
Art. 20 - Se pot asigura în sistemul
asigurărilor pentru şomaj, în condiţiile prezentei legi,
următoarele persoane:
a) asociat unic, asociaţi;
b) administratori care au încheiat
contracte potrivit legii;
c) persoane autorizate să
desfăşoare activităţi independente;
d) membri ai asociaţiei familiale;
e) cetăţeni români care lucrează în
străinătate, conform legii;
f) alte persoane care realizează
venituri din activităţi desfăşurate potrivit legii şi
care nu se regăsesc în una dintre situaţiile prevăzute la lit.
a)-e).
Art. 21 - Angajatorii la care îşi
desfăşoară activitatea persoanele prevăzute la art. 19 sunt
obligaţi să depună, până la data de 25 inclusiv a lunii
următoare celei pentru care se datorează drepturile salariale
şi/sau veniturile de natura acestora, la agenţia pentru ocuparea
forţei de muncă în a cărei rază teritorială îşi
au sediul sau domiciliul, declaraţia lunară privind evidenţa
nominală a asiguraţilor şi a obligaţiilor de plată la
bugetul asigurărilor pentru şomaj.
Art. 22 - (1) Persoanele prevăzute la
art. 20 pot încheia contract de asigurare pentru şomaj cu agenţia
pentru ocuparea forţei de muncă în a cărei rază
teritorială îşi au domiciliul sau, după caz,
reşedinţa, dacă au cel puţin vârsta de 18 ani şi sunt
asigurate în sistemul public de pensii şi în sistemul asigurărilor
sociale de sănătate.
(2) Venitul lunar pentru care se
asigură persoanele prevăzute la art. 20 nu poate fi mai mic decât salariul
de bază minim brut pe ţară garantat în plată.
Secţiunea a 2-a
Bugetul asigurărilor pentru şomaj
Art. 23 - (1) Bugetul asigurărilor
pentru şomaj cuprinde veniturile şi cheltuielile sistemului
asigurărilor pentru şomaj.
(2) Ministerul Muncii şi
Solidarităţii Sociale fundamentează anual, pe baza propunerilor
Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă,
proiectul bugetului asigurărilor pentru şomaj.
(3) Bugetul asigurărilor pentru
şomaj se aprobă prin legea bugetului asigurărilor sociale de
stat.
Art. 24 - (1) Veniturile bugetului
asigurărilor pentru şomaj se constituie din:
a) contribuţiile angajatorilor şi
ale persoanelor juridice la care îşi desfăşoară activitatea
asiguraţii prevăzuţi la art. 19 lit. b)-e), asimilate
angajatorului, potrivit prezentei legi;
b) contribuţiile individuale ale persoanelor
prevăzute la art. 19;
c) contribuţiile datorate de
persoanele care încheie contract de asigurare pentru şomaj;
d) venituri din alte surse, inclusiv din
finanţare externă.
(11) Cu sumele recuperate din
debite provenite din venituri datorate bugetului asigurărilor pentru
şomaj se reîntregesc veniturile acestui buget, în funcţie de natura
sursei la care a fost creat debitul.
(2) În cazul în care sursele prevăzute
la alin. (1) nu acoperă finanţarea cheltuielilor, deficitul bugetar
va fi acoperit prin subvenţii de la bugetul de stat.
Art. 25 - (1) Constituirea resurselor şi
efectuarea cheltuielilor bugetului asigurărilor pentru şomaj se
realizează prin trezoreria statului.
(2) Disponibilităţile
băneşti înregistrate la finele anului de bugetul asigurărilor
pentru şomaj se reportează şi se utilizează în anul
următor.
(3) Disponibilităţile
băneşti ale bugetului asigurărilor pentru şomaj sunt
purtătoare de dobânzi.
Art. 26 - Angajatorii au obligaţia de a
plăti lunar o contribuţie la bugetul asigurărilor pentru
şomaj, a cărei cotă se aplică asupra sumei veniturilor care
constituie baza de calcul a contribuţiei individuale la bugetul
asigurărilor pentru şomaj, conform art. 27 alin. (1).
Art. 27 - (1) Angajatorii au obligaţia de a
reţine şi de a vira lunar contribuţia individuală la bugetul
asigurărilor pentru şomaj, a cărei cotă se aplică
asupra bazei lunare de calcul, reprezentată de venitul brut realizat
lunar, în situaţia persoanelor asigurate obligatoriu, prin efectul legii,
prevăzute la art. 19.
(2) Prevederile alin. (1) nu se aplică
pe perioada în care raporturile de muncă sau de serviciu ale persoanelor
asigurate obligatoriu, prin efectul legii, prevăzute la art. 19, sunt
suspendate potrivit legii, cu excepţia perioadei de incapacitate
temporară de muncă, dacă aceasta nu depăşeşte 30
de zile.
Art. 28 - Persoanele asigurate în baza
contractului de asigurare pentru şomaj, prevăzute la art. 20, au
obligaţia de a plăti lunar o contribuţie la bugetul
asigurărilor pentru şomaj, a cărei cotă se aplică
asupra venitului lunar declarat în contractul de asigurare pentru şomaj.
Art. 29 - Cotele contribuţiilor
prevăzute la art. 26 - 28 se stabilesc prin legea bugetului
asigurărilor sociale de stat, în funcţie de necesarul de resurse
pentru acoperirea cheltuielilor bugetului asigurărilor pentru şomaj.
Art. 30 - (1) Veniturile din alte surse ale
bugetului asigurărilor pentru şomaj se constituie, în principal, din
dobânzi, majorări pentru neplata la termen a contribuţiilor,
restituiri ale creditelor acordate în baza legii, taxe încasate de Agenţia
Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă din activitatea
de formare profesională şi cele pentru acreditarea furnizorilor de
servicii de ocupare, penalităţi, amenzi şi orice alte sume
încasate potrivit legii la bugetul asigurărilor pentru şomaj.
(2) Taxele încasate de Agenţia Naţională
pentru Ocuparea Forţei de Muncă din activitatea centrelor regionale
de formare profesională a adulţilor, precum şi cele pentru
acreditarea furnizorilor de servicii de ocupare se constituie ca venituri din
alte surse ale bugetului asigurărilor pentru şomaj, în măsura în
care, potrivit dispoziţiilor legale, nu se prevede altfel.
Art. 31 - (1) Termenul de depunere a
declaraţiei lunare privind evidenţa nominală a asiguraţilor
şi a obligaţiilor de plată la bugetul asigurărilor pentru
şomaj constituie şi termen de plată.
(2) În caz de neplată a
contribuţiilor datorate la bugetul asigurărilor pentru şomaj, se
aplică reglementările legale privind executarea creanţelor
bugetare.
Art.
32 - (1) În
cazul neachitării contribuţiilor pentru constituirea bugetului
asigurărilor pentru şomaj, a majorărilor de întârziere şi a
penalităţilor, Agenţia Naţională pentru Ocuparea
Forţei de Muncă va proceda la aplicarea măsurilor de executare silită
prevăzute de lege.
(2) Recuperarea debitelor din
contribuţii şi majorări se poate face şi prin compensarea
cu active imobile din patrimoniul debitorilor, evaluate de instituţii
autorizate în condiţiile legii, cu condiţia ca acestea să fie
necesare funcţionării Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea
Forţei de Muncă şi să fie prevăzute în programul de
investiţii.
Art. 33 - (1) Din sursele financiare
constituite în cadrul bugetului asigurărilor pentru şomaj se
acoperă, în principal, următoarele cheltuieli privind:
a) plata indemnizaţiilor de
şomaj;
b) plata contribuţiilor pentru
asigurări sociale de stat şi a contribuţiilor pentru
asigurări sociale de sănătate pentru beneficiarii
indemnizaţiilor de şomaj, stabilite potrivit legii;
c) plăţile compensatorii acordate potrivit
legii;
d) taxe, comisioane şi alte cheltuieli
ocazionate de efectuarea plăţilor prevăzute la lit. a)-c);
e) finanţarea măsurilor pentru
stimularea ocupării forţei de muncă şi a măsurilor
pentru prevenirea şomajului;
f) finanţarea serviciilor de formare
profesională pentru persoanele care, potrivit legii, beneficiază în
mod gratuit de aceste servicii;
g) finanţarea studiilor, rapoartelor
şi analizelor privind piaţa muncii, comandate instituţiilor de
specialitate de către Comisia Naţională de Promovare a
Ocupării Forţei de Muncă şi de Agenţia
Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă;
h) organizarea şi funcţionarea
Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă,
inclusiv realizarea de obiective de investiţii, dotări şi alte
cheltuieli de natura cheltuielilor de capital, în limitele prevăzute de
lege;
i) participarea la activitatea unor
organizaţii internaţionale, inclusiv plata cotizaţiilor pentru
afilierea la acestea;
j) aplicarea măsurilor în vederea
recuperării debitelor;
k) cofinanţarea unor proiecte privind
modernizarea serviciilor de ocupare şi formare profesională pe baza
unor acorduri internaţionale;
l) cofinanţarea unor programe privind
stimularea ocupării forţei de muncă;
m) rambursarea împrumuturilor contractate
în condiţiile legii, precum şi plata de dobânzi şi comisioane
aferente acestora;
n) alte cheltuieli prevăzute de
legislaţia în vigoare.
(2) Nivelul cheltuielilor bugetului
asigurărilor pentru şomaj se fundamentează de Ministerul Muncii
şi Solidarităţii Sociale, la propunerea Agenţiei
Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă, în funcţie de
indicatorii sociali stabiliţi pe baza analizelor, studiilor şi
prognozelor privind evoluţiile de pe piaţa muncii.
Secţiunea a 3-a
Indemnizaţia de şomaj
Art. 34 - (1) Şomerii prevăzuţi
la art. 17 alin. (1) beneficiază de indemnizaţie de şomaj
dacă îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:
a) au un stagiu de cotizare de minimum 12
luni în ultimele 24 de luni premergătoare datei înregistrării
cererii;
b) nu realizează venituri sau
realizează din activităţi autorizate potrivit legii venituri mai mici decât
salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată;
c) nu îndeplinesc condiţiile de
pensionare, conform legii;
d) sunt înregistraţi la agenţiile
pentru ocuparea forţei de muncă în a căror rază
teritorială îşi au domiciliul sau, după caz,
reşedinţa, dacă au avut ultimul loc de muncă ori au
realizat venituri în acea localitate.
(11) La stabilirea perioadei de
24 de luni, prevăzută la alin. (1) lit. a), nu se iau în calcul:
a) perioada de suspendare a raporturilor de
muncă sau de serviciu, cu excepţia perioadei de incapacitate
temporară de muncă, dacă aceasta nu depăşeşte 30
de zile;
b) perioada de pensionare pentru
invaliditate, dacă aceasta nu depăşeşte 12 luni, pentru
persoanele prevăzute la art. 17 alin. (1) lit. g);
c) perioada cuprinsă între data
suspendării raporturilor de muncă sau de serviciu şi data
încetării motivului pentru care acestea au fost suspendate, pentru
persoanele prevăzute la art. 17 alin. (1) lit. h);
d) perioada cuprinsă între data
încetării raporturilor de muncă sau de serviciu şi data
rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti de
reintegrare în muncă, dacă această perioadă nu
depăşeşte 12 luni, pentru persoanele prevăzute la art. 17
alin. (1) lit. j).
(12) Pentru persoanele încadrate
cu contract individual de muncă cu timp parţial, stagiul de cotizare
prevăzut la alin. (1) lit. a) se stabileşte proporţional cu
timpul efectiv lucrat, prin cumularea stagiilor realizate în baza contractelor
individuale de muncă cu timp parţial.
(13) Pentru persoanele încadrate
cu contract de muncă temporară, stagiul de cotizare prevăzut la
alin. (1) lit. a) se stabileşte în funcţie de durata fiecărei
misiuni, respectiv de timpul cât persoanele se află la dispoziţia
agentului de muncă temporară, între misiuni.
(2) Constituie stagiu de cotizare şi
perioadele în care angajatorul nu a plătit contribuţia la bugetul
asigurărilor pentru şomaj şi se află în procedură de
executare silită, reorganizare judiciară, faliment, închidere
operaţională, dizolvare, lichidare, administrare specială sau nu
şi-a achitat contribuţiile datorită unor situaţii de
forţă majoră.
(3) Şomerii prevăzuţi la
art. 17 alin. (2) beneficiază de indemnizaţii de şomaj dacă
îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:
a) sunt înregistraţi la agenţiile
pentru ocuparea forţei de muncă în a căror rază teritorială
îşi au domiciliul;
b) nu realizează venituri sau
realizează din activităţi autorizate potrivit legii venituri mai mici decât
salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată;
c) nu îndeplinesc condiţiile de
pensionare, conform legii.
Art. 35 - (1) Pentru persoanele care au avut
raporturile de muncă sau de serviciu suspendate, cu excepţia
suspendării pentru incapacitate temporară de muncă, dacă
aceasta nu depăşeşte 30 de zile, stagiul minim de cotizare se
realizează prin cumularea perioadei de asigurare realizată înainte de
suspendare cu perioada de asigurare realizată după reluarea
activităţii.
(2) Pentru persoanele prevăzute la
art. 17 alin. (1) lit. g) şi j), stagiul minim de cotizare se
realizează prin cumularea perioadelor de asigurare realizate înainte de
încetarea raporturilor de muncă sau de serviciu.
(3) Pentru persoanele prevăzute la
art. 17 alin. (1) lit. h), stagiul minim de cotizare se realizează prin
cumularea perioadelor de asigurare realizate înainte de suspendarea
raporturilor de muncă sau de serviciu.
Art. 36 - (1) Vechimea în muncă
recunoscută pentru stabilirea drepturilor de şomaj prevăzute de
Legea nr. 1/1991 privind protecţia socială a şomerilor şi
reintegrarea lor profesională, republicată, cu modificările
ulterioare, până la data intrării în vigoare a prezentei legi se
asimilează cu stagiul de cotizare.
(2) Dovada vechimii în muncă, prevăzută la
alin. (1), se face cu carnetul de muncă sau cu alte acte prevăzute de
lege.
(3) Certificarea stagiului de cotizare
realizat anterior intrării în vigoare a prezentei legi se face de
către agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă.
Art. 37 - (1) Constituie stagiu de cotizare
perioadele în care angajaţii sau, după caz, şi angajatorii au
plătit contribuţii de asigurări pentru şomaj în sistemul
asigurărilor pentru şomaj în România, precum şi în alte
ţări, în condiţiile stabilite prin acordurile şi
convenţiile internaţionale la care România este parte.
(2) Drepturile cuvenite în sistemul
asigurărilor pentru şomaj din România se pot transfera în
ţările în care asiguraţii îşi stabilesc domiciliul sau
reşedinţa, în condiţiile reglementate prin acorduri şi
convenţii internaţionale la care România este parte.
(3) Indemnizaţiile de şomaj
aferente drepturilor prevăzute la alin. (2) pot fi transferate în alte
ţări, în condiţiile reglementate prin acorduri şi
convenţii internaţionale la care România este parte, în moneda
ţărilor respective sau într-o altă monedă asupra
căreia s-a convenit.
Art. 38 - (1) Indemnizaţia de şomaj
se acordă persoanelor prevăzute la art. 17, la cerere, după caz,
de la data:
a) încetării contractului individual
de muncă sau a contractului de muncă temporară;
b) încetării raporturilor de serviciu;
c) încetării mandatului pentru care au
fost numite sau alese;
d) expirării duratei sau desfacerii
contractului militarilor angajaţi pe bază de contract.
e) încetării calităţii de
membru cooperator;
f) încetării contractului de asigurare
pentru şomaj;
g) încetării motivului pentru care au
fost pensionate;
h) încetării motivului pentru care au
fost suspendate raporturile de muncă sau de serviciu;
i) *** Abrogată de L. Nr. 107/2004
j) rămânerii definitive a
hotărârii judecătoreşti;
k) încetării activităţii
desfăşurate exclusiv pe baza convenţiei civile;
l) expirării perioadei de 60 de zile,
prevăzută la art. 17 alin. (2) lit. a);
m) absolvirii, pentru cazurile
prevăzute la art. 17 alin. (2) lit. b);
n) expirării perioadei de 30 de zile,
prevăzută la art. 17 alin. (2) lit. c).
(2) Indemnizaţia de şomaj se
acordă de la data prevăzută la alin. (1), dacă cererea este
înregistrată la agenţia pentru ocuparea forţei de muncă, în
termen de 30 de zile de la această dată.
(3) Dacă cererea este
înregistrată după expirarea termenului de 30 de zile, dar nu mai
târziu de 12 luni de la data prevăzută la alin. (1),
indemnizaţia de şomaj se acordă începând cu data
înregistrării cererii.
(4) Termenul de maximum 12 luni
prevăzut la alin. (3) este termen de decădere din drepturi.
Art. 39 - (1) Indemnizaţia de şomaj
se acordă şomerilor prevăzuţi la art. 17 alin. (1), pe
perioade stabilite diferenţiat, în funcţie de stagiul de cotizare,
după cum urmează:
a) 6 luni, pentru persoanele cu un stagiu
de cotizare de cel puţin un an;
b) 9 luni, pentru persoanele cu un stagiu
de cotizare de cel puţin 5 ani;
c) 12 luni, pentru persoanele cu un stagiu
de cotizare mai mare de 10 ani.
(2) Cuantumul indemnizaţiei de
şomaj prevăzute la alin. (1) este o sumă acordată lunar
şi în mod diferenţiat, în funcţie de stagiul de cotizare,
după cum urmează:
a) 75% din salariul de bază minim brut
pe ţară garantat în plată, în vigoare la data stabilirii
acestuia, pentru persoanele cu un stagiu de cotizare de cel puţin un an;
b) suma prevăzută la lit. a) la
care se adaugă o sumă calculată prin aplicarea asupra mediei
salariului de bază lunar brut pe ultimele 12 luni de stagiu de cotizare, a
unei cote procentuale diferenţiate în funcţie de stagiul de cotizare.
(3) Cotele procentuale diferenţiate în
funcţie de stagiul de cotizare, prevăzute la alin. (2) lit. b), sunt:
a) 3% pentru persoanele cu un stagiu de
cotizare de cel puţin 3 ani;
b) 5% pentru persoanele cu un stagiu de cotizare
de cel puţin 5 ani;
c) 7% pentru persoanele cu un stagiu de
cotizare de cel puţin 10 ani;
d) 10% pentru persoanele cu un stagiu de
cotizare de cel puţin 20 de ani.
(4) Pentru persoanele care au fost
asigurate în baza unui contract de asigurare pentru şomaj, la determinarea
sumei calculate prin aplicarea unei cote procentuale diferenţiate în
funcţie de stagiul de cotizare, prevăzute la alin. (2) lit. b), se va
avea în vedere venitul lunar declarat în contractul de asigurare pentru
şomaj.
Art.
40 - (1) Indemnizaţia de şomaj se acordă
şomerilor prevăzuţi la art. 17 alin. (2) pe o perioadă de 6
luni şi este o sumă fixă, lunară, al cărei cuantum
reprezintă 50% din salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată, în vigoare la data stabilirii acesteia.
(2)
Indemnizaţia de şomaj prevăzută la alin. (1) se acordă
şomerilor prevăzuţi la art. 17 alin. (2) lit. a) şi b), o
singură dată, pentru fiecare formă de învăţământ
absolvită.
Art. 41 - (1)
Persoanele care beneficiază de indemnizaţie de şomaj au
următoarele obligaţii:
a) să se
prezinte lunar, pe baza programării sau ori de câte ori sunt solicitate,
la agenţia pentru ocuparea forţei de muncă la care sunt
înregistrate, pentru a primi sprijin în vederea încadrării în muncă;
b) să
comunice în termen de 3 zile agenţiei pentru ocuparea forţei de
muncă la care sunt înregistrate orice modificare a condiţiilor care
au condus la acordarea drepturilor;
c) să
participe la serviciile pentru stimularea ocupării şi de formare
profesională oferite de agenţia pentru ocuparea forţei de
muncă la care sunt înregistrate;
d) să caute
activ un loc de muncă.
(2) Angajatorii
care au încadrat în muncă, conform legii, persoane din rândul
beneficiarilor de indemnizaţii de şomaj au obligaţia de a
anunţa în termen de 3 zile agenţiile pentru ocuparea forţei de
muncă la care aceştia au fost înregistraţi.
(3)
Obligaţia prevăzută la alin. (2) revine şi caselor
teritoriale de pensii care au stabilit şi au pus în plată pensiile
cuvenite beneficiarilor de indemnizaţie de şomaj.
Art. 42 - (1)
Nu beneficiază de indemnizaţie de şomaj persoanele care, la data
solicitării dreptului, refuză un loc de muncă potrivit
pregătirii sau nivelului studiilor, situat la o distanţă de cel
mult 50 km de localitatea de domiciliu, sau refuză participarea la
servicii pentru stimularea ocupării şi de formare profesională
oferite de agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă.
(2) Nu
beneficiază de indemnizaţie de şomaj absolvenţii care, la
data solicitării dreptului, urmează o formă de
învăţământ.
Art. 43 - (1)
Indemnizaţia de şomaj se plăteşte lunar în cuantumul
prevăzut la art. 39 alin. (2), respectiv la art. 40 alin. (1).
(2) Pentru
fracţiuni de lună indemnizaţia de şomaj se calculează
proporţional cu numărul de zile calendaristice din luna
respectivă.
Art. 44 - Încetarea
plăţii indemnizaţiilor de şomaj acordate beneficiarilor are
loc după cum urmează:
a) la data
încadrării în muncă, conform legii, pentru o perioadă mai mare
de 12 luni;
b) la data când
realizează, din activităţi autorizate potrivit legii, venituri
lunare mai mari decât salariul de bază minim brut pe ţară
garantat în plată;
c) la 90 de zile de la data emiterii
autorizaţiei de funcţionare pentru a desfăşura
activităţi independente sau a certificatului de înmatriculare,
conform legii, dacă realizează venituri lunare mai mari decât
salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată;
d) la data
refuzului nejustificat de a se încadra conform pregătirii sau nivelului
studiilor într-un loc de muncă situat la o distanţă de cel mult
50 km de localitatea de domiciliu;
e) la data
refuzului nejustificat de a participa la servicii pentru stimularea
ocupării şi de formare profesională sau la data întreruperii
acestora din motive imputabile persoanei;
f) dacă
perioada de pensionare pentru invaliditate depăşeşte 12 luni;
g) la data
îndeplinirii condiţiilor de pensionare pentru limită de vârstă,
de la data solicitării pensiei anticipate sau la data când pensia de
invaliditate devine nerevizuibilă;
h) la data
plecării în străinătate a beneficiarului pentru o perioadă
mai mare de 3 luni;
i) la data
începerii executării unei pedepse privative de libertate pentru o
perioadă mai mare de 12 luni;
j) în cazul
decesului beneficiarului;
k) la expirarea
termenelor prevăzute la art. 45 alin. (2) şi (3);
l) la expirarea
termenelor prevăzute la art. 39 alin. (1), respectiv la art. 40 alin. (1);
m) la data
admiterii într-o formă de învăţământ, în cazul persoanelor
asimilate şomerilor, prevăzute la art. 17 alin. (2) lit. a) şi
b).
Art. 45 - (1)
Suspendarea plăţii indemnizaţiilor de şomaj acordate
beneficiarilor are loc după cum urmează:
a) la data la
care nu şi-a îndeplinit obligaţia prevăzută la art. 41
alin. (1) lit. a);
b) pe perioada
îndeplinirii obligaţiilor militare;
c) la data
încadrării în muncă, conform legii, pe o perioadă de cel mult 12
luni;
d) la data
plecării din ţară pe o perioadă mai mică de 3 luni, la
cererea persoanei;
e) pe perioada în
care este arestat preventiv sau pentru executarea unei pedepse privative de
libertate de până la 12 luni;
f) la data
pensionării pentru invaliditate;
g) pe perioada
acordării indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de
muncă, a indemnizaţiei de maternitate şi a indemnizaţiei
pentru creşterea copilului până la împlinirea vârstei de 2 ani,
respectiv de 3 ani în cazul copilului cu handicap;
h) pe perioada
incapacităţii temporare de muncă mai mare de 3 zile
datorită accidentelor survenite în perioada cursurilor de calificare,
recalificare, perfecţionare sau, după caz, a altor forme de
pregătire profesională, în timpul şi din cauza practicii
profesionale;
i) pe perioada
acordării plăţilor compensatorii, potrivit legii.
(2) Repunerea în
plată, după suspendarea în condiţiile alin. (1) lit. a), se face
de la data depunerii cererii beneficiarului, dar nu mai târziu de 60 de zile
calendaristice de la data suspendării.
(3) Repunerea în
plată, după suspendarea în condiţiile alin. (1) lit. b)-i), se
face de la data depunerii cererii beneficiarului, dar nu mai târziu de 30 de
zile calendaristice de la data încetării situaţiei care a condus la
suspendare.
(4) Perioada de
suspendare prevăzută la alin. (1) lit. a) face parte din perioada de
acordare a indemnizaţiei de şomaj.
Art. 46 - Drepturile
băneşti prevăzute la art. 43 fac obiectul executării silite
pentru debite provenite din plata necuvenită a acestora, precum şi
pentru cazurile prevăzute de Codul de procedură civilă ori de
alte dispoziţii legale speciale.
Art. 47 - (1)
Sumele plătite fără temei legal, cu titlu de indemnizaţie
de şomaj, precum şi debitele create în condiţiile prezentei legi
se recuperează de la persoanele care le-au primit în mod necuvenit, pe
baza deciziilor emise de agenţiile pentru ocuparea forţei de
muncă, care constituie titluri executorii.
(2) Sumele
încasate necuvenit cu titlu de indemnizaţie de şomaj se
recuperează de la beneficiari în termenul general de prescripţie
legal.
(3) Sumele
rămase nerecuperate de la beneficiarii decedaţi nu se mai
urmăresc.
Art. 48 - (1)
Beneficiarii de indemnizaţie de şomaj sunt asiguraţi în sistemul
asigurărilor sociale de stat şi în sistemul asigurărilor sociale
de sănătate şi beneficiază de toate drepturile
prevăzute de lege pentru asiguraţii acestor sisteme.
(2)
Contribuţia pentru asigurările sociale de stat şi
contribuţia pentru asigurările sociale de sănătate se
suportă din bugetul asigurărilor pentru şomaj şi se
virează caselor de asigurări respective de către agenţiile
pentru ocuparea forţei de muncă.
(3) Drepturile de
asigurări sociale de stat ale persoanelor beneficiare de indemnizaţie
de şomaj se suportă din bugetul asigurărilor sociale de stat.
Cap. IV
Măsuri
pentru prevenirea şomajului
Art. 481
- (1) În scopul prevenirii şomajului şi consolidării locurilor
de muncă prin creşterea şi diversificarea competenţelor
profesionale ale persoanelor încadrate în muncă, angajatorilor care
organizează, în baza planului anual de formare profesională, programe
de formare profesională pentru proprii angajaţi, derulate de
furnizori de servicii de pregătire profesională, autorizaţi în
condiţiile legii, se acordă, din bugetul asigurărilor pentru
şomaj, o sumă reprezentând 50% din cheltuielile cu serviciile de
formare profesională organizate pentru un număr de cel mult 20% din
personalul angajat.
(2) Angajatorii
pot beneficia de suma prevăzută la alin. (1) pentru derularea unui
singur program de formare profesională în cursul unui an.
(3) Suma
prevăzută la alin. (1) se acordă din bugetul asigurărilor
pentru şomaj, de la capitolul "Cheltuieli de
învăţământ", în limită de cel puţin 15%,
angajatorilor selectaţi anual de agenţia pentru ocuparea forţei
de muncă.
(4) Angajatorii
sunt obligaţi să menţină raporturile de muncă sau de
serviciu ale persoanelor participante la programul de pregătire
profesională, pentru care s-a acordat suma prevăzută la alin.
(1), cel puţin 3 ani de la data acordării sumei.
(5) Angajatorii
care încetează raporturile de muncă sau de serviciu ale persoanelor
prevăzute la alin. (4) anterior termenului de 3 ani sunt obligaţi
să restituie, în totalitate, agenţiilor pentru ocuparea forţei
de muncă subvenţia acordată, plus dobânda de referinţă
a Băncii Naţionale a României, în vigoare la data încetării
raporturilor de muncă sau de serviciu, dacă încetarea acestora a avut
loc din motivele prevăzute la art. 83 alin. (2) şi nu mai pot
beneficia de prevederile alin. (1) o perioadă de 2 ani de la data
încetării raporturilor de muncă sau de serviciu ale persoanelor
respective.
(6) Procedura
şi modul de acordare a sumei prevăzute la alin. (1) se stabilesc prin
normele metodologice de aplicare a prezentei legi.
Art. 49 - În cazul concedierilor colective,
angajatorii au obligaţia să înştiinţeze agenţiile
pentru ocuparea forţei de muncă în vederea adoptării unor
măsuri pentru combaterea şomajului şi prevenirea efectelor
sociale nefavorabile ale acestor concedieri.
Art. 50 - (1)
În situaţiile prevăzute la art. 49 angajatorii sunt obligaţi
să acorde preaviz, conform prevederilor Codului muncii sau ale
contractului colectiv de muncă, angajaţilor care urmează să
fie disponibilizaţi.
(2) În perioada
preavizului prevăzut la alin. (1) angajaţii vor participa la
serviciile de preconcediere realizate de agenţiile pentru ocuparea
forţei de muncă ori de alţi furnizori de servicii de ocupare din
sectorului public sau privat, acreditaţi, selectaţi de către
acestea, în condiţiile legii.
(3) În vederea realizării
serviciilor de preconcediere, angajatorii aflaţi în situaţiile
prevăzute la art. 49 sunt obligaţi să înştiinţeze
agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă cu cel puţin 30
de zile calendaristice anterioare emiterii deciziilor de concediere.
Art. 51 - În
sensul prezentei legi, constituie servicii de preconcediere, în principal,
următoarele activităţi:
a) informarea
privind prevederile legale referitoare la protecţia şomerilor şi
acordarea serviciilor de ocupare şi de formare profesională;
b) plasarea pe
locurile de muncă vacante existente pe plan local şi instruirea în
modalităţi de căutare a unui loc de muncă;
c) reorientarea
profesională în cadrul unităţii sau prin cursuri de formare de
scurtă durată;
d) sondarea
opiniei salariaţilor şi consilierea acestora cu privire la
măsurile de combatere a şomajului.
Art. 52 - (1)
De serviciile de preconcediere prevăzute la art. 51 pot beneficia, la
cerere, şi alte persoane ameninţate de riscul de a deveni
şomeri.
(2) Procedurile
privind accesul la măsurile pentru prevenirea şomajului,
modalităţile de finanţare şi instrucţiunile de
implementare a acestora vor fi elaborate de Agenţia Naţională
pentru Ocuparea Forţei de Muncă, vor fi avizate de Ministerul Muncii
şi Solidarităţii Sociale şi vor fi aprobate prin
hotărâre a Guvernului.
Cap. V
Măsuri
pentru stimularea ocupării forţei de muncă
Secţiunea 1
Servicii
specializate
Art. 53 - Măsurile
pentru stimularea ocupării forţei de muncă vizează:
a) creşterea
şanselor de ocupare a persoanelor în căutarea unui loc de muncă;
b) stimularea
angajatorilor pentru încadrarea în muncă a şomerilor şi crearea
de noi locuri de muncă.
Art. 54 - Măsurile
pentru stimularea ocupării forţei de muncă se adresează
atât persoanelor în căutarea unui loc de muncă, cât şi
angajatorilor şi sunt realizate prin servicii specializate, furnizate de
agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă ori de alţi
furnizori de servicii din sectorul public sau privat.
Art. 55 - (1)
Furnizorii de servicii specializate pentru stimularea ocupării forţei
de muncă pot să presteze, pe bază de contracte încheiate cu
agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă, servicii
finanţate din bugetul asigurărilor pentru şomaj, numai dacă
sunt acreditaţi.
(2) Acreditarea
furnizorilor de servicii prevăzuţi la alin. (1) se face de către
Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă.
(3) În vederea
acreditării, Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei
de Muncă percepe o taxă al cărei cuantum este stabilit anual de
către Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale, la
propunerea acesteia, pentru fiecare tip de serviciu prestat.
(4) Sumele
rezultate din încasarea taxelor de acreditare constituie venit la bugetul
asigurărilor pentru şomaj.
Art. 56 - Furnizorii
de servicii pot presta serviciile specializate pentru stimularea ocupării
forţei de muncă, finanţate din alte fonduri decât bugetul
asigurărilor pentru şomaj, numai dacă sunt acreditaţi de
către Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de
Muncă.
Art. 561
- Nu se supun acreditării de către Agenţia
Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă furnizorii de
servicii specializate pentru stimularea ocupării forţei de muncă
din statele membre ale Uniunii Europene şi din Spaţiul Economic
European care au fost supuşi unei astfel de condiţii în statul de
origine sau de provenienţă.*)
_____________
*) Potrivit art. III din L. Nr. 107/2004 prevederile art. 561
intră în vigoare la data aderării României la Uniunea Europeană.
Secţiunea a
2-a
Creşterea
şanselor de ocupare a persoanelor în căutarea unui loc de muncă
Art. 57 - (1) Creşterea şanselor de
ocupare a persoanelor în căutarea unui loc de muncă se
realizează de către Agenţia Naţională pentru Ocuparea
Forţei de Muncă, în principal, prin:
a) informarea şi consilierea
profesională;
b) medierea muncii;
c) formarea profesională;
d) consultanţă şi
asistenţă pentru începerea unei activităţi independente sau
pentru iniţierea unei afaceri;
e) completarea veniturilor salariale ale
angajaţilor;
f) stimularea mobilităţii
forţei de muncă.
(2) Creşterea şanselor de ocupare
a persoanelor în căutarea unui loc de muncă se poate realiza de
către Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de
Muncă şi prin promovarea unor programe speciale în parteneriat cu
alte persoane juridice de drept public sau privat.
(3) Măsurile care vizează
creşterea şanselor de ocupare a persoanelor în căutarea unui loc
de muncă, prevăzute la alin. (1) lit. a) - d), se pot realiza şi
contra cost de către furnizori de servicii din sectorul public sau privat
acreditaţi şi/sau autorizaţi în condiţiile legii.
1. Informarea
şi consilierea profesională
Art. 58 - (1)
Informarea şi consilierea profesională constituie un ansamblu de
servicii acordate în mod gratuit persoanelor în căutarea unui loc de
muncă, care au ca scop:
a) furnizarea de
informaţii privind piaţa muncii şi evoluţia
ocupaţiilor;
b) evaluarea
şi autoevaluarea personalităţii în vederea orientării
profesionale;
c) dezvoltarea
abilităţii şi încrederii în sine a persoanelor în căutarea
unui loc de muncă, în vederea luării de către acestea a deciziei
privind propria carieră;
d) instruirea în
metode şi tehnici de căutare a unui loc de muncă.
(2) Informarea
şi consilierea profesională se realizează de centre
specializate, organizate în cadrul agenţiilor pentru ocuparea forţei
de muncă, precum şi de alte centre şi furnizori de servicii din
sectorul public sau privat, acreditaţi, care încheie cu agenţiile
pentru ocuparea forţei de muncă contracte, în condiţiile legii.
(3) Informarea
privind piaţa muncii, stabilirea traseului profesional, evaluarea şi
autoevaluarea se realizează prin autoinformare, prin acordarea de servicii
de consiliere individuală sau de grup oferite, la cerere, persoanelor în
căutarea unui loc de muncă sau în cadrul job-cluburilor organizate de
agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă.
(4) Consilierea
profesională şi instruirea în metode şi tehnici de căutare
a unui loc de muncă şi de prezentare la interviuri în vederea
ocupării se realizează de către consilieri de orientare a
carierei, în cadrul centrelor de informare şi consiliere privind cariera
sau, la cerere, în cadrul altor forme organizate de instruire.
2. Medierea
muncii
Art. 59 - (1)
Medierea muncii este activitatea prin care se realizează punerea în
legătură a angajatorilor cu persoanele în căutarea unui loc de
muncă, în vederea stabilirii de raporturi de muncă sau de serviciu.
(2)
Agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă au obligaţia de a
identifica locurile de muncă vacante la angajatori şi a le face
cunoscute persoanelor în căutarea unui loc de muncă.
(3) Serviciile de
mediere pentru persoanele în căutarea unui loc de muncă se
acordă gratuit de către agenţiile pentru ocuparea forţei de
muncă şi constau în:
a)
informaţii privind locurile de muncă vacante şi condiţiile
de ocupare a acestora prin publicarea, afişarea, organizarea de burse ale
locurilor de muncă;
b) mediere
electronică având ca scop punerea automată în corespondenţă
a cererilor şi ofertelor de locuri de muncă prin intermediul tehnicii
de calcul;
c)
preselecţia candidaţilor corespunzător cerinţelor locurilor
de muncă oferite şi în concordanţă cu pregătirea,
aptitudinile, experienţa şi cu interesele acestora.
Art. 60 - (1)
În vederea realizării măsurilor pentru stimularea ocupării
forţei de muncă, agenţiile pentru ocuparea forţei de
muncă au obligaţia de a întocmi, pentru fiecare persoană în
căutarea unui loc de muncă, planul individual de mediere.
(2) Procedura de
elaborare, conţinutul şi monitorizarea planului individual de mediere
vor fi stabilite prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale
pentru Ocuparea Forţei de Muncă.
Art. 61 - (1)
Pentru şomerii care beneficiază de indemnizaţii de şomaj,
în condiţiile prevăzute de prezenta lege, participarea la serviciile
de mediere, la solicitarea agenţiilor pentru ocuparea forţei de
muncă la care sunt înregistraţi, este obligatorie.
(2) Şomerii care nu beneficiază de
indemnizaţii de şomaj trebuie să depună o cerere la
agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă pentru a fi luaţi
în evidenţă în vederea medierii şi, în cazul neîncadrării
în muncă, să reînnoiască cererea la 6 luni.
(3) De servicii
de mediere gratuite beneficiază, la cerere, şi persoanele
prevăzute la art. 16 lit. c) - f).
Art. 62 - Medierea
muncii se poate realiza şi contracost de către furnizori de servicii
specializate, din sectorul public sau privat, acreditaţi de Agenţia
Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă.
3. Formarea
profesională
Art. 63 - (1)
Persoanele în căutarea unui loc de muncă pot participa la programe de
formare profesională care să le asigure creşterea şi
diversificarea competenţelor profesionale în scopul asigurării
mobilităţii şi reintegrării pe piaţa muncii.
(2) Programele de
formare profesională asigură, conform legii, iniţierea,
calificarea, recalificarea, perfecţionarea şi specializarea
persoanelor în căutarea unui loc de muncă.
(3) Formarea
profesională a persoanelor în căutarea unui loc de muncă se face
ţinându-se seama de cerinţele de moment şi de perspectivă
ale pieţei muncii şi în concordanţă cu opţiunile
şi aptitudinile individuale ale persoanelor respective.
(4) Formele prin
care se realizează formarea profesională a persoanelor în
căutarea unui loc de muncă sunt: cursuri, stagii de practică
şi specializare, precum şi alte forme, în condiţiile legii.
Art. 64 - (1)
Accesul la programele de formare profesională se face în urma
activităţii de informare şi consiliere profesională sau de
mediere.
(2) Programele de
formare profesională a persoanelor în căutarea unui loc de muncă
se organizează în mod distinct pe niveluri de pregătire şi
specializări, precum şi pe categorii şi grupuri de persoane.
Art. 65 - (1)
Activitatea de formare profesională a persoanelor în căutarea unui
loc de muncă se desfăşoară pe baza planului naţional
de formare profesională elaborat anual de către Agenţia
Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă.
(2) Planul
naţional de formare profesională se aprobă de Ministerul Muncii
şi Solidarităţii Sociale.
(3)
Finanţarea activităţii de formare profesională se face din
bugetul asigurărilor pentru şomaj, în baza indicatorilor
stabiliţi prin planul naţional de formare profesională aprobat.
Art. 66 - (1)
Persoanele prevăzute la art. 16 lit. a), b), d), e) şi f), precum
şi persoanele care desfăşoară activităţi în
mediul rural şi nu realizează venituri lunare sau realizează venituri lunare mai mici decât
salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată şi care sunt înregistrate la agenţiile pentru
ocuparea forţei de muncă beneficiază, în mod gratuit, de
servicii de formare profesională.
(2) Serviciile de
formare profesională se asigură, gratuit, la cererea persoanelor
angajate, cu acordul angajatorului, sau la cererea angajatorului, şi
pentru persoanele aflate în următoarele situaţii:
a) au reluat
activitatea ca urmare a încetării concediului pentru creşterea
copilului până la împlinirea vârstei de 2 ani, respectiv 3 ani în cazul
copilului cu handicap;
b) au reluat
activitatea după satisfacerea stagiului militar;
c) au reluat
activitatea ca urmare a recuperării capacităţii de muncă
după pensionarea pentru invaliditate.
(3) Prevederile alin. (2) se aplică în
cazul în care cererea este formulată în termen de 12 luni de la data
reluării activităţii persoanelor, o singură dată
pentru fiecare situaţie.
(4) Persoanele
aflate în detenţie care mai au de executat cel mult 9 luni până la
ultima zi de executare a pedepsei pot urma un program de formare
profesională organizat de agenţiile pentru ocuparea forţei de
muncă judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, cheltuielile
necesare pregătirii profesionale fiind suportate din bugetul
asigurărilor pentru şomaj.
Art. 661
- (1) Prin servicii de formare profesională se
înţelege totalitatea drepturilor de care beneficiază persoanele
prevăzute la art. 66 alin. (1) şi (2) pe durata participării la
o formă de pregătire profesională.
(2) Persoanele
aflate în căutarea unui loc de muncă, care beneficiază în mod
gratuit de servicii de formare profesională, au următoarele drepturi:
a) să beneficieze de
pregătire teoretică şi practică pe toată durata
cursului şi să susţină, gratuit, de cel mult două ori
examenul de absolvire la finalizarea acestuia;
b) să
beneficieze de rechizite şi materiale de instruire şi să
primească în folosinţă manuale;
c) să
beneficieze, dacă este cazul, de echipament de protecţie pe timpul
instruirii practice;
d) să beneficieze, pentru
traseul de la domiciliu la unitatea de pregătire, de abonament gratuit pe
mijloacele de transport în comun sau, după caz, de decontarea
cheltuielilor de transport, pentru cel mult 4 deplasări în cursul unei
luni, dacă nu se pot deplasa zilnic la unitatea de pregătire, în
condiţiile prevăzute de reglementările în vigoare pentru
salariaţii instituţiilor publice şi regiilor autonome cu
specific deosebit, pe perioada delegării şi detaşării în
altă localitate, precum şi în cazul deplasării, în cadrul
localităţii, în interesul serviciului, precum şi de abonament
gratuit pe mijloacele de transport în comun pe traseul de la unitatea de cazare
la unitatea de pregătire;
e) să
beneficieze de consultaţii medicale, analize medicale şi teste
necesare frecventării cursului.
(21) Pentru traseele
prevăzute la alin. (2) lit. d), pentru care nu se eliberează
abonamente, persoanele au dreptul să beneficieze de decontarea biletelor
de călătorie pe mijloacele de transport în comun.
(3) Persoanele
prevăzute la alin. (2), care nu se pot deplasa zilnic la unitatea de
pregătire sau locuiesc la o distanţă mai mare de 50 de km de
aceasta, au dreptul pe perioada cât participă la pregătirea
profesională să beneficieze de cazare şi de o sumă de bani
pentru acoperirea mesei la nivelul prevăzut de reglementările în
vigoare pentru salariaţii instituţiilor publice şi regiilor
autonome cu specific deosebit pe perioada delegării şi
detaşării în altă localitate, precum şi în cazul
deplasării, în cadrul localităţii, în interesul serviciului.
(31) Persoanele care
beneficiază de drepturile prevăzute la alin. (3) nu pot beneficia de
abonament gratuit pe mijloacele de transport în comun pentru traseul de la
domiciliu la unitatea de pregătire.
(4) Procedurile
privind modul de acordare a drepturilor de care beneficiază persoanele
aflate în căutarea unui loc de muncă pe durata participării la o
formă de pregătire profesională se elaborează de
Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă
şi se aprobă prin ordin al ministrului muncii,
solidarităţii sociale şi familiei, care se publică în
Monitorul Oficial al României, Partea I.
(5) Persoanele care
beneficiază de indemnizaţie de şomaj sunt obligate să
participe la programele de formare profesională oferite şi organizate
de agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă, precum şi la
examenul de absolvire a acestora.
(6) Persoanele
prevăzute la art. 66 alin. (1) pot beneficia de servicii de formare
profesională gratuite, o singură dată, pentru fiecare
perioadă în care se află în căutarea unui loc de muncă.
(7) Drepturile
prevăzute la alin. (2) şi (3) se suportă din bugetul
asigurărilor pentru şomaj.
Art. 67 - (1)
Activitatea de formare profesională a persoanelor în căutarea unui
loc de muncă este coordonată la nivel naţional de către
Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă.
(2) Formarea
profesională a persoanelor în căutarea unui loc de muncă se
realizează de agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă
prin centrele de formare profesională din subordinea acestora şi prin
centrele regionale pentru formarea profesională a adulţilor ale
Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă, precum
şi prin furnizori de servicii de formare profesională, din sectorul
public sau privat, autorizaţi în condiţiile legii.
(3) Modul de
organizare şi funcţionare al centrelor regionale pentru formarea
profesională a adulţilor se aprobă prin hotărârea
consiliului de administraţie al Agenţiei Naţionale pentru
Ocuparea Forţei de Muncă.
(4) Ordinul
preşedintelui Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de
Muncă de punere în aplicare a hotărârii consiliului de
administraţie se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Art. 68 - (1)
Cursurile de calificare, recalificare, perfecţionare şi specializare
se organizează pentru ocupaţii, meserii şi profesii definite
şi cuprinse în Clasificarea ocupaţiilor din România.
(2) Agenţia
Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă, precum şi
furnizorii de servicii de formare profesională autorizaţi pot
organiza cursuri de calificare, recalificare, perfecţionare şi
specializare şi pentru ocupaţii sau meserii neincluse încă în
Clasificarea ocupaţiilor din România, numai după ce au obţinut
avizul Ministerului Muncii şi Solidarităţii Sociale.
Art.
69 - (1)
Formele prin care se realizează formarea profesională a persoanelor
în căutarea unui loc de muncă se desfăşoară având la
bază standardele ocupaţionale recunoscute la nivel naţional,
respectiv standardele de pregătire profesională, aprobate potrivit
legii.
(2) Dacă pentru anumite ocupaţii
sau meserii nu există standarde ocupaţionale recunoscute la nivel
naţional, respectiv standardele de pregătire profesională,
Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă
poate solicita unor persoane juridice de drept public sau privat proiecte de
standarde ocupaţionale ori de pregătire profesională, care vor
fi aprobate potrivit legii.
Art. 70 - Ministerul
Muncii şi Solidarităţii Sociale exercită controlul asupra
realizării planului naţional de formare profesională.
4.
Consultanţă şi asistenţă pentru începerea unei
activităţi independente sau pentru iniţierea unei afaceri
Art. 71 - (1)
Consultanţa şi asistenţa pentru începerea unei
activităţi independente sau pentru iniţierea unei afaceri se
acordă, la cerere, persoanelor în căutarea unui loc de muncă,
sub formă de servicii juridice, de marketing, financiare, metode şi
tehnici eficiente de management şi alte servicii de consultanţă.
(2) Serviciile
prevăzute la alin. (1) pot fi realizate de agenţiile pentru ocuparea
forţei de muncă sau, după caz, de firme private,
organizaţii profesionale, fundaţii şi asociaţii
specializate în aceste domenii, cu care agenţiile încheie contracte în
condiţiile legii.
(3) Serviciile prevăzute
la alin. (1) se acordă gratuit:
a) persoanelor
prevăzute la art. 16, o singură dată, pentru fiecare
perioadă în care se află în căutarea unui loc de muncă;
b) persoanelor
care au calitatea de asigurat în sistemul asigurărilor pentru şomaj, o
singură dată, pentru fiecare perioadă în care au calitatea de
asigurat;
c)
studenţilor care solicită acordarea de credite cu dobândă
avantajoasă din bugetul asigurărilor pentru şomaj, în
condiţiile prezentei legi.
5. Completarea
veniturilor salariale ale angajaţilor
Art. 72 - (1) Persoanele prevăzute la
art. 17 alin. (1) şi alin. (2) lit. c) cărora li s-a stabilit dreptul
la indemnizaţia de şomaj potrivit legii şi care se
angajează pentru program normal de lucru, conform prevederilor legale în
vigoare, şi, ca urmare a angajării, le încetează plata
indemnizaţiei de şomaj beneficiază, din momentul angajării
până la sfârşitul perioadei pentru care erau îndreptăţite
să primească indemnizaţia de şomaj, de o sumă
lunară, acordată din bugetul asigurărilor pentru şomaj,
reprezentând 30% din cuantumul indemnizaţiei de şomaj, stabilită
şi, după caz, reactualizată conform legii.
(2) Nu beneficiază de prevederile
alin. (1) persoanele care se încadrează la angajatori cu care au fost în
raporturi de muncă sau de serviciu în ultimii 2 ani, precum şi
persoanele pentru care plata indemnizaţiei de şomaj a fost
suspendată potrivit art. 45 alin. (1) lit. c), iar ulterior, ca urmare a
schimbării duratei contractului individual de muncă, plata
indemnizaţiei de şomaj încetează potrivit art. 44 lit. a).
Art. 73 - (1)
Persoanele prevăzute la art. 72 beneficiază de această sumă
şi în situaţia în care, în perioada pentru care au dreptul la
indemnizaţia de şomaj, le încetează raportul de muncă sau
de serviciu la primul angajator şi se încadrează la un alt angajator.
(2) Suma
plătită din bugetul asigurărilor pentru şomaj, în cuantumul
stabilit la art. 72, se acordă pentru situaţia prevăzută la
alin. (1) până la sfârşitul perioadei pentru care persoana era
îndreptăţită să primească indemnizaţia de
şomaj.
Art. 731 - (1)
Absolvenţii instituţiilor de învăţământ şi
absolvenţii şcolilor speciale, în vârstă de minimum 16 ani,
înregistraţi la agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă,
în situaţia în care se angajează cu program normal de lucru, pentru o
perioadă mai mare de 12 luni, beneficiază, din bugetul
asigurărilor pentru şomaj, de o primă egală cu un salariu
de bază minim brut pe ţară garantat în plată, în vigoare la
data încadrării.
(2) Absolvenţii cărora li s-a
stabilit dreptul la indemnizaţie de şomaj şi se angajează
în perioada de acordare a indemnizaţiei, în condiţiile prevăzute
la alin. (1), beneficiază, din bugetul asigurărilor pentru
şomaj, de o sumă egală cu indemnizaţia de şomaj la
care ar fi avut dreptul, în condiţiile legii, până la expirarea
perioadei de acordare a acesteia, dacă nu s-ar fi angajat.
(3) Drepturile prevăzute la alin. (2)
se acordă absolvenţilor care îşi menţin raporturile de
muncă sau de serviciu pentru o perioadă de cel puţin 12 luni de
la data angajării.
(4) Salariul de bază minim brut pe
ţară garantat în plată, avut în vedere la calculul
indemnizaţiei de şomaj la care persoanele prevăzute la alin. (2)
ar fi avut dreptul, în condiţiile legii, dacă nu s-ar fi angajat,
este salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată,
în vigoare la data angajării.
(5) Nu beneficiază de prevederile
alin. (1) şi (2):
a) absolvenţii care la data absolvirii
studiilor aveau raporturi de muncă sau de serviciu;
b) absolvenţii care se încadrează
la angajatori cu care au fost în raporturi de muncă sau de serviciu în
ultimii 2 ani;
c) absolvenţii care la data
solicitării dreptului urmează o formă de
învăţământ;
d) absolvenţii instituţiilor de
învăţământ faţă de care angajatorii au obligaţia,
potrivit legii, de a-i încadra în muncă;
e) absolvenţii pentru care plata
indemnizaţiei de şomaj a fost suspendată potrivit art. 45 alin.
(1) lit. c), iar ulterior, ca urmare a schimbării duratei contractului
individual de muncă, plata indemnizaţiei de şomaj încetează
potrivit art. 44 lit. a).
6. Stimularea
mobilităţii forţei de muncă
Art. 74 - Persoanele
care în perioada în care beneficiază de indemnizaţie de şomaj se
încadrează, potrivit legii, într-o localitate situată la o
distanţă mai mare de 50 km de localitatea în care îşi au
domiciliul stabil, beneficiază de o primă de încadrare, acordată
din bugetul asigurărilor pentru şomaj, egală cu nivelul a două
salarii minime brute pe ţară în vigoare la data acordării.
Art. 75 - Persoanele
care în perioada în care beneficiază de indemnizaţie de şomaj se
încadrează, potrivit legii, într-o altă localitate şi, ca urmare
a acestui fapt, îşi schimbă domiciliul primesc o primă de
instalare, acordată din bugetul asigurărilor pentru şomaj,
egală cu nivelul a 7 salarii minime brute pe ţară în vigoare la
data instalării.
Art. 76 - (1) Angajaţii au
obligaţia de a restitui integral sumele primite conform art. 731,
74 şi 75, în situaţia în care raporturile de muncă sau de
serviciu încetează, într-o perioadă mai mică de 12 luni de la
data încadrării în muncă, în temeiul următoarelor prevederi:
a) art. 55 lit. b), art. 56 lit. g) şi i), art. 61 lit. a) şi art. 79 din Legea nr. 53/2003 - Codul
muncii, cu modificările şi completările ulterioare;
b) art. 61 lit. b) din Legea nr. 53/2003,
cu modificările şi completările ulterioare, dacă au fost
condamnaţi prin hotărâre judecătorească definitivă;
c) art. 84 alin. (1) lit. b) şi e), alin.
(2) lit. f) şi g) şi alin. (5) din Legea nr. 188/1999 privind
Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările
ulterioare.
(2) În situaţia nerespectării
prevederilor alin. (1), recuperarea sumelor prevăzute la art. 731,
74 şi 75 se va face pe baza angajamentelor beneficiarilor, care constituie
titluri executorii.
Secţiunea a
3-a
Stimularea
angajatorilor pentru încadrarea în muncă a şomerilor
Art. 77 - Stimularea
angajatorilor pentru încadrarea în muncă a şomerilor se
realizează prin:
a) subvenţionarea
locurilor de muncă;
b) acordarea de
credite în condiţii avantajoase în vederea creării de noi locuri de
muncă;
c) acordarea unor
facilităţi.
1.
Subvenţionarea locurilor de muncă
Art. 78 - Din
bugetul asigurărilor pentru şomaj şi din alte surse alocate
conform prevederilor legale se pot subvenţiona cheltuielile cu forţa
de muncă efectuate în cadrul unor programe care au ca scop ocuparea
temporară a forţei de muncă din rândul şomerilor, pentru
dezvoltarea comunităţilor locale.
Art. 79 - (1) Subvenţiile
prevăzute la art. 78 se acordă, la solicitarea
autorităţilor publice locale, angajatorilor cărora li s-au
atribuit contracte cu respectarea reglementărilor în vigoare privind
achiziţiile publice, pe o perioadă de cel mult 12 luni pentru fiecare
persoană încadrată, din rândul şomerilor, cu contract individual
de muncă pe perioadă determinată de cel mult 12 luni.
(2) Cuantumul
lunar al subvenţiei acordate pentru fiecare persoană încadrată
cu contract individual de muncă din rândul şomerilor este:
a) în perioada 1
aprilie - 31 octombrie, 70% din salariul de bază minim brut pe ţară
garantat în plată;
b) în perioada 1
noiembrie - 31 martie, un salariu de bază minim brut pe ţară garantat în plată, la care se adaugă contribuţiile de
asigurări sociale datorate de angajatori, aferente acestuia.
Art. 80 - (1) Angajatorii care
încadrează în muncă pe durată nedeterminată absolvenţi
ai unor instituţii de învăţământ sunt scutiţi, pe o
perioadă de 12 luni, de plata contribuţiei datorate la bugetul
asigurărilor pentru şomaj, aferentă absolvenţilor
încadraţi, şi primesc lunar, pe această perioadă, pentru
fiecare absolvent:
a) 1 salariu de
bază minim brut de ţară, în vigoare la data încadrării în
muncă, pentru absolvenţii ciclului inferior al liceului sau ai
şcolilor de arte şi meserii;
b) 1,2 salarii de
bază minime brute pe ţară, în vigoare la data încadrării în
muncă, pentru absolvenţii de învăţământ secundar
superior sau învăţământ postliceal;
c) 1,5 salarii de
bază minime brute pe ţară, în vigoare la data încadrării în
muncă, pentru absolvenţii de învăţământ superior.
(2) Angajatorii
care încadrează în muncă pe durată nedeterminată
absolvenţi din rândul persoanelor cu handicap primesc lunar, pentru
fiecare absolvent, sumele prevăzute la alin. (1) pe o perioadă de 18
luni.
(3) Nu
beneficiază de prevederile alin. (1) şi (2) angajatorii care au
obligaţia, potrivit legii, de a încadra în muncă absolvenţi ai
instituţiilor de învăţământ, pentru absolvenţii din
această categorie.
Art. 81 - Măsurile
de stimulare prevăzute la art. 80 nu se acordă pe perioadele în care
raporturile de muncă sau de serviciu sunt suspendate.
Art. 82 - În
sensul prezentei legi, prin absolvent al unei instituţii de
învăţământ se înţelege persoana care a obţinut o
diplomă sau un certificat de studii, în condiţiile legii, în una
dintre instituţiile de învăţământ gimnazial, profesional,
special, liceal, postliceal sau superior, de stat ori particular, autorizat sau
acreditat în condiţiile legii.
Art.
83 - (1) Angajatorii care încadrează absolvenţi în
condiţiile art. 80 sunt obligaţi să menţină
raporturile de muncă sau de serviciu ale acestora cel puţin 3 ani de
la data încheierii.
(2) Angajatorii care
încetează raporturile de muncă sau de serviciu ale
absolvenţilor, anterior termenului prevăzut la alin. (1), sunt
obligaţi să restituie, în totalitate, agenţiilor pentru ocuparea
forţei de muncă sumele încasate pentru fiecare absolvent plus dobânda
de referinţă a Băncii Naţionale a României în vigoare la
data încetării raporturilor de muncă sau de serviciu, dacă
încetarea acestora a avut loc din următoarele motive:
a) încetarea raportului de muncă în
temeiul art. 55 lit. b), art. 56 lit. c), e) şi f)
şi art. 65 din Legea nr. 53/2003, cu
modificările şi completările ulterioare;
b) încetarea raportului de serviciu în
temeiul art. 84 alin. (1) lit. b), alin. (2)
lit. e) şi alin. (4) lit. c) din Legea nr. 188/1999, republicată, cu
modificările ulterioare.
(3) *** Abrogat
de L. Nr. 107/2004
(4)
Absolvenţii pot fi încadraţi în condiţiile art. 80, o
singură dată pentru fiecare formă de învăţământ,
în termen de 12 luni de la data absolvirii studiilor.
Art. 84 - (1)
În perioada celor 3 ani, prevăzută la art. 83 alin. (1),
absolvenţii pot urma o formă de pregătire profesională,
organizată de către angajator, în condiţiile legii.
(2) Cheltuielile
necesare pentru pregătirea profesională prevăzută la alin.
(1) vor fi suportate, la cererea angajatorilor, din bugetul asigurărilor
pentru şomaj.
Art. 841
- (1) Angajatorii care, după îndeplinirea obligaţiei prevăzute
la art. 83 alin. (1), menţin raporturile de muncă sau de serviciu cu
absolvenţii încadraţi în condiţiile art. 80 primesc, pentru
fiecare an de continuare a raporturilor de muncă sau de serviciu, un
ajutor financiar egal cu suma aferentă contribuţiilor sociale
datorate de angajatori pentru aceste persoane şi virate, conform legii.
(2) Ajutorul
financiar prevăzut la alin. (1) poate fi acordat pe o perioadă de cel
mult 2 ani de la data îndeplinirii obligaţiei prevăzute la art. 83
alin. (1).
(3) Prin
contribuţii sociale datorate de angajatori se înţelege
contribuţia de asigurări sociale, contribuţia de asigurare
pentru accidente de muncă şi boli profesionale, contribuţia
pentru asigurări sociale de sănătate şi contribuţia de
asigurări pentru şomaj.
(4) Ajutorul
financiar prevăzut la alin. (1) se virează, la cerere, din bugetul
asigurărilor pentru şomaj, angajatorilor care nu înregistrează
debite provenind din neplata contribuţiilor sociale, prin plata acestei
sume, în termen de 90 de zile de la data aprobării cererii.
Art. 842
- Procedura pentru punerea în aplicare a prevederilor art. 841 se
aprobă prin ordin al ministrului muncii, solidarităţii sociale şi
familiei.
Art. 85 - (1) Angajatorii care
încadrează în muncă pe perioadă nedeterminată şomeri
în vârstă de peste 45 de ani sau şomeri care sunt părinţi
unici susţinători ai familiilor monoparentale sunt scutiţi, pe o
perioadă de 12 luni, de plata contribuţiei datorate la bugetul
asigurărilor pentru şomaj, aferentă persoanelor încadrate din
aceste categorii, şi primesc lunar, pe această perioadă, pentru
fiecare persoană angajată din aceste categorii, o sumă
egală cu un salariu de bază minim brut pe ţară garantat în
plată, în vigoare, cu obligaţia menţinerii raporturilor de
muncă sau de serviciu cel puţin 2 ani.
(2) De facilităţile
prevăzute la alin. (1), cu excepţia contribuţiei la bugetul
asigurărilor pentru şomaj, datorată de angajator pentru persoanele
respective, beneficiază şi angajatorii care, în raport cu
numărul de angajaţi, nu au obligaţia, potrivit legii, de a
încadra în muncă persoane cu handicap, dacă încadrează în
muncă pe durată nedeterminată persoane cu handicap şi le
menţin raporturile de muncă sau de serviciu cel puţin 2 ani.
(3)
Subvenţionarea locurilor de muncă vacante pentru încadrarea în
muncă, în condiţiile alin. (2), a persoanelor cu handicap nu poate
depăşi 60% din costurile salariale ale angajatorului, pe o
perioadă de un an de la angajare, aferente persoanelor cu handicap
încadrate în muncă.
(4) Angajatorii
care încetează raporturile de muncă sau de serviciu ale persoanelor
prevăzute la alin. (1) şi (2), anterior termenului de 2 ani, sunt
obligaţi să restituie, în totalitate, agenţiilor pentru ocuparea
forţei de muncă sumele încasate pentru fiecare persoană, plus
dobânda de referinţă a Băncii Naţionale a României în
vigoare la data încetării raporturilor de muncă sau de serviciu,
dacă încetarea acestora a avut loc din motivele prevăzute la art. 83
alin. (2).
(5) Angajatorii
care încadrează în muncă, potrivit legii, şomeri care în termen
de 3 ani de la data angajării îndeplinesc, conform legii, condiţiile
pentru a solicita pensia anticipată parţială sau de acordare a
pensiei pentru limită de vârstă, dacă nu îndeplinesc
condiţiile de a solicita pensia anticipată parţială,
beneficiază lunar, pe perioada angajării, până la data
îndeplinirii condiţiilor respective, de o sumă egală cu un
salariu de bază minim brut pe ţară garantat în plată în vigoare, acordată din bugetul asigurărilor
pentru şomaj.
(6) Nu
beneficiază de facilităţile prevăzute la alin. (1), (2)
şi (5) angajatorii care în ultimii 2 ani au fost în raporturi de
muncă sau de serviciu cu persoanele angajate din categoriile
prevăzute la aceste alineate.
Art. 851
- Angajatorii care beneficiază de subvenţionarea
locurilor de muncă în condiţiile art. 80 sau art. 85 alin. (1)
şi (2) şi care încetează raporturile de muncă sau de
serviciu ale persoanelor încadrate pe aceste locuri de muncă, din motivele
prevăzute la art. 83 alin. (2), anterior termenelor prevăzute de
lege, nu mai pot beneficia de o nouă subvenţie din bugetul
asigurărilor pentru şomaj pe o perioadă de 2 ani de la data
încetării raporturilor de muncă sau de serviciu.
2. Acordarea de
credite în condiţii avantajoase
Art. 86 - (1)
Pentru crearea de noi locuri de muncă prin înfiinţarea sau
dezvoltarea de întreprinderi mici şi mijlocii, unităţi
cooperatiste, asociaţii familiale, precum şi activităţi
independente desfăşurate de persoane fizice autorizate se pot acorda,
din bugetul asigurărilor pentru şomaj, credite în condiţii
avantajoase.
(2) Creditele se
acordă în baza unor proiecte de fezabilitate, proporţional cu
numărul de locuri de muncă ce vor fi create, pentru o perioadă
de cel mult 3 ani, pentru investiţii, inclusiv perioada de graţie de
maximum 6 luni şi, respectiv, un an pentru asigurarea producţiei, cu
o dobândă de 50% din dobânda de referinţă a Băncii
Naţionale a României.
(3) În
judeţele în care rata medie anuală a şomajului s-a situat peste
rata medie anuală a şomajului pe ţară, comunicată de
Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă,
creditele se acordă în anul calendaristic următor cu o dobândă
de 25% din dobânda de referinţă a Băncii Naţionale a
României.
(4)
Beneficiază de credite, în condiţiile legii, cu dobânda
prevăzută la alin. (3) şi persoanele în vârstă de până
la 30 de ani, care au statut de student pentru prima dată şi
urmează studiile la cursuri de zi la o instituţie de
învăţământ superior de stat sau particular, autorizată sau
acreditată, în condiţiile legii.
(5) Creditele
prevăzute la alin. (4) se acordă studenţilor care
înfiinţează sau dezvoltă, individual sau împreună cu
alţi studenţi care îndeplinesc condiţiile prevăzute la
alin. (4), întreprinderi mici şi mijlocii, unităţi cooperatiste,
asociaţii familiale sau care desfăşoară în mod independent
o activitate economică în calitate de persoană fizică
autorizată.
(6) În cazul în
care în perioada pentru care a fost acordat creditul intervine cesionarea sau
înstrăinarea parţială ori totală, prin orice modalitate, a
părţilor sociale sau a acţiunilor deţinute de beneficiarii
de credite prevăzuţi la alin. (4) către alte persoane decât cele
din categoria menţionată, aceştia sunt obligaţi să
achite o sumă egală cu diferenţa dintre dobânda
prevăzută la alin. (2) şi cea prevăzută la alin. (3).
(7) Beneficiarii
de credite acordate în condiţiile prevăzute la alin. (2) - (4)
trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
a) să
aibă cel mult 249 de angajaţi şi/sau membri cooperatori cu
raporturi de muncă sau de serviciu;
b) activitatea de
bază să se realizeze în producţie, servicii sau în turism;
c) pe cel puţin 60% din
numărul locurilor de muncă nou-create prin înfiinţarea sau
dezvoltarea de întreprinderi mici şi mijlocii ori de unităţi
cooperatiste să fie încadrat personal provenind din rândul şomerilor
înregistraţi la agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă;
d) personalul
încadrat în condiţiile prevăzute la lit. c) să fie menţinut
în activitate cel puţin 3 ani;
e) locurile de
muncă avute în vedere la acordarea de credite în condiţiile alin. (2)
- (4) să nu fie locurile de muncă vacante, rezultate în urma
încetării raporturilor de muncă a unor angajaţi în ultimele 12
luni premergătoare încheierii contractului de creditare.
(8) Şomerii
care se obligă să înfiinţeze întreprinderi mici şi
mijlocii, unităţi cooperatiste, asociaţii familiale sau care
desfăşoară în mod independent o activitate economică în
calitate de persoane fizice autorizate au prioritate la obţinerea
creditelor în condiţii avantajoase.
Art. 861
- (1) Pentru crearea de noi locuri de muncă pentru
şomeri, se pot acorda, din bugetul asigurărilor pentru şomaj, de
la capitolul "Împrumuturi", fonduri nerambursabile.
(2) Fondurile
nerambursabile se acordă în baza unor proiecte de fezabilitate,
proporţional cu numărul de locuri de muncă ce vor fi create.
(3) Fondurile
prevăzute la alin. (1) se acordă pentru înfiinţarea sau
dezvoltarea de întreprinderi mici şi mijlocii, unităţi
cooperatiste, asociaţii familiale, precum şi activităţi
independente desfăşurate de persoane fizice autorizate, care îşi
desfăşoară activitatea în localităţi confruntate cu
fenomene de sărăcie şi excluziune socială din cauza
nivelului ridicat al şomajului.
(4)
Localităţile în care se vor acorda fondurile prevăzute la alin.
(1), precum şi sumele ce vor fi alocate fiecărei localităţi
se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, în limitele stabilite prin legea
bugetului asigurărilor sociale de stat.
(5) Fondurile
prevăzute la alin. (1) se acordă întreprinderilor mici şi
mijlocii şi unităţilor cooperatiste cu condiţia ca pe toate
locurile de muncă nou-create să încadreze în muncă pe
perioadă nedeterminată şomeri pe care să îi
menţină în activitate cel puţin 4 ani, asociaţiilor
familiale înfiinţate de şomeri, precum şi şomerilor care au
dobândit calitatea de persoane fizice autorizate să desfăşoare,
în mod independent, o activitate economică.
Art.
862 - (1) Pentru acordarea creditelor în
condiţii avantajoase sau a fondurilor nerambursabile prevăzute la
art. 861, contribuţia beneficiarului trebuie să fie de cel
puţin 25% din valoarea proiectului de fezabilitate depus.
(2) Creditele în
condiţii avantajoase şi fondurile nerambursabile se acordă din
bugetul asigurărilor pentru şomaj cu respectarea prevederilor
Regulamentului privind ajutorul de stat regional şi ajutorul de stat
pentru întreprinderile mici şi mijlocii şi ale Regulamentului privind
ajutorul de stat pentru ocuparea forţei de muncă.
(3) Beneficiarii
de credite acordate în condiţiile art. 86 sau de fonduri nerambursabile
acordate în condiţiile art. 861 au obligaţia de a
menţine locurile de muncă nou-create pentru o perioadă minimă
de 5 ani.
Art. 87 - (1)
Sumele totale care pot fi utilizate pentru acordarea de credite în
condiţii avantajoase, respectiv de fonduri nerambursabile, precum şi
cuantumul maxim al acestora, ce pot fi acordate unui beneficiar, se vor stabili
prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat.
(2)
Asociaţiile familiale pot primi credite în condiţii avantajoase sau
fonduri nerambursabile, proporţional cu numărul membrilor acestora,
iar persoanele fizice autorizate care desfăşoară în mod
independent activităţi economice, pentru finanţarea propriului
loc de muncă.
(3)
Asociaţiile familiale şi persoanele fizice autorizate care
desfăşoară în mod independent activităţi economice pot
primi credite în condiţii avantajoase dacă cel puţin unul dintre
membrii asociaţiei familiale, respectiv persoana fizică
autorizată, este asigurat în sistemul asigurărilor pentru şomaj
şi a realizat un stagiu de cotizare de cel puţin 12 luni în ultimele
24 de luni premergătoare datei solicitării creditului.
(4)
Asociaţiile familiale şi persoanele fizice autorizate care
desfăşoară în mod independent activităţi economice pot
primi fonduri nerambursabile dacă cel puţin unul dintre membrii
asociaţiei familiale, respectiv persoana fizică autorizată, a
realizat un stagiu total de cotizare în sistemul asigurărilor pentru
şomaj, de minimum 24 de luni.
Art. 88 - (1)
În cazul în care persoanelor angajate din rândul şomerilor le
încetează raporturile de muncă anterior împlinirii celor 3 ani,
respectiv 4 ani, de la încadrare, angajatorul este obligat ca, în termen de
maximum 30 de zile calendaristice de la data încetării raporturilor de
muncă, să încadreze şomeri pe locurile de muncă devenite
vacante.
(2)
Obligaţia prevăzută la alin. (1) revine angajatorilor şi în
situaţia în care persoanele angajate pe noile locuri de muncă create
nu provin din rândul şomerilor, pentru cei care beneficiază de
credite în condiţii avantajoase.
(3) Pe perioada
derulării contractului angajatorul nu poate reduce numărul de posturi
existent în unitate la data acordării creditului sau a fondului
nerambursabil.
(4) În cazul în
care unul dintre posturile existente la data acordării creditului sau a
fondului nerambursabil devine vacant, angajatorul este obligat ca, în termen de
maximum 30 de zile calendaristice de la data la care postul devine vacant,
să încadreze alte persoane pe locurile de muncă devenite vacante.
Art. 89 - (1)
În cazul nerespectării condiţiei prevăzute la art. 86 alin. (7)
lit. c), angajatorul va suporta o penalitate egală cu mărimea
creditului acordat pentru fiecare loc de muncă creat şi neocupat.
(2) În cazul
nerespectării obligaţiei prevăzute la art. 862 alin.
(3) şi art. 88 alin. (1) şi (2), angajatorul va suporta o penalitate
egală cu valoarea fondului nerambursabil, respectiv cu mărimea
creditului acordat, pentru fiecare loc de muncă creat şi neocupat,
proporţional cu numărul de luni neocupate.
(3) În cazul
nerespectării obligaţiei prevăzute la art. 88 alin. (3) şi
(4), angajatorul va suporta o penalitate egală cu o parte din mărimea
creditului, respectiv a fondului nerambursabil, care s-a acordat, potrivit
legii, pentru un număr de locuri de muncă nou-create, egal cu cel al
locurilor de muncă desfiinţate sau devenite vacante, proporţională
cu ponderea perioadei în care nu s-a respectat această obligaţie în
totalul perioadei prevăzute pentru menţinerea sau ocuparea locurilor
de muncă, la care, în cazul creditelor, se adaugă dobânda
aferentă.
Art. 90 - (1)
Beneficiarii de credite în condiţii avantajoase pot solicita din nou
credite din bugetul asigurărilor pentru şomaj dacă au achitat
integral creditele în condiţii avantajoase obţinute anterior,
inclusiv dobânzile aferente.
(2) Beneficiarii
unui fond nerambursabil nu mai au dreptul să primească un nou fond
nerambursabil.
Art. 91 - (1)
Administrarea sumelor alocate din bugetul asigurărilor pentru şomaj
pentru acordarea de credite în condiţii avantajoase sau fonduri
nerambursabile se face de bănci sau de agenţii autorizate potrivit
legii, cu care Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de
Muncă încheie contracte în condiţiile prevăzute de lege.
(2) Banca sau
agenţia de credite care administrează fonduri pentru acordarea de
credite în condiţii avantajoase poartă răspunderea pentru
rambursarea sumelor la bugetul asigurărilor pentru şomaj.
(3) Taxele şi comisioanele pe care
Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă le
datorează băncii sau agenţiei de credit pentru administrarea
fondurilor pentru acordarea de credite în condiţii avantajoase se
suportă din bugetul asigurărilor pentru şomaj.
Art. 92 - (1)
Procedura şi criteriile de acordare a fondurilor nerambursabile se
stabilesc prin hotărâre a Guvernului.
(2)
Condiţiile de acordare şi rambursare a creditelor, de acordare a fondurilor
nerambursabile, modul de stabilire a garanţiilor, organizarea şi
desfăşurarea licitaţiilor pentru desemnarea băncilor
şi agenţiilor autorizate să acorde credite, respectiv fonduri
nerambursabile, din bugetul asigurărilor pentru şomaj se vor stabili
prin norme metodologice comune ale Ministerului Muncii, Solidarităţii
Sociale şi Familiei şi Băncii Naţionale a României.
3.
Facilităţi acordate angajatorilor
Art. 93 - (1) Angajatorii care
încadrează în muncă persoane din rândul şomerilor, pe care le
menţin în activitate pe o perioadă de cel puţin 6 luni de la
data angajării, beneficiază de reducerea sumei reprezentând
contribuţia de 2,5% datorată bugetului asigurărilor pentru
şomaj.
(2) Reducerea
contribuţiei se acordă începând din anul fiscal următor, pentru
o perioadă de 6 luni, şi constă în diminuarea sumei datorate
lunar cu 0,5% pentru fiecare procent din ponderea personalului nou-angajat în
condiţiile prevăzute la alin. (1) din numărul mediu scriptic de
personal încadrat cu contract individual de muncă din anul respectiv.
Art. 94 - (1)
Angajatorii care primesc credite din bugetul asigurărilor pentru
şomaj, în condiţiile art. 86, beneficiază de reducere la plata
contribuţiei, potrivit art. 93 alin. (2), numai pentru şomerii
încadraţi peste nivelul de 50% din locurile de muncă nou-create
prevăzute la art. 86 alin. (7) lit. c).
(2) Angajatorii
care primesc fonduri nerambursabile din bugetul asigurărilor pentru
şomaj, în condiţiile art. 861, beneficiază de
reducere la plata contribuţiei, potrivit art. 93 alin. (2), numai pentru
şomerii încadraţi pe alte locuri de muncă decât cele nou-create
ca urmare a acordării fondurilor nerambursabile.
Secţiunea a
4-a
Prevederi finale
Art. 95 - Procedurile
privind accesul la măsurile pentru stimularea ocupării forţei de
muncă, modalităţile de finanţare şi
instrucţiunile de implementare a acestora vor fi elaborate de Agenţia
Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă, vor fi avizate
de Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale şi vor fi
aprobate prin hotărâre a Guvernului.
Art. 96 - (1)
Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă
întocmeşte la sfârşitul fiecărui an bilanţuri de ocupare,
prin care se evidenţiază efectele măsurilor de stimulare a
ocupării, realizate în perioada respectivă.
(2)
Conţinutul-cadru al bilanţurilor de ocupare se aprobă prin ordin
al preşedintelui Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei
de Muncă.
(3)
Bilanţurile de ocupare, pe judeţe şi la nivel naţional, se
publică în primul semestru al anului următor în Monitorul Oficial al
României, Partea a III-a.
Cap. VI
Instituţii
şi responsabilităţi în aplicarea prezentei legi
Secţiunea 1
Instituţii
şi organizaţii implicate în realizarea prevederilor prezentei legi
Art. 97 - Pentru
realizarea obiectivelor şi măsurilor prevăzute de prezenta lege
Guvernul aprobă strategii, planuri şi programe naţionale, în
profil de ramură şi teritorial.
Art. 98 - Instituţiile
implicate în realizarea prevederilor prezentei legi sunt:
a) Ministerul
Muncii şi Solidarităţii Sociale;
b) Agenţia
Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă;
c) ministere
şi alte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale;
d)
organizaţiile sindicale şi asociaţiile patronale reprezentative
la nivel naţional;
e) prefecturile
şi autorităţile administraţiei publice locale;
f) Comisia
Naţională de Promovare a Ocupării Forţei de Muncă.
Art. 99 - Ministerul
Muncii şi Solidarităţii Sociale are în domeniul ocupării
forţei de muncă următoarele atribuţii:
a)
urmăreşte tendinţele de pe piaţa muncii şi
elaborează strategii, prognoze şi programe naţionale privind
ocuparea forţei de muncă, formarea profesională a şomerilor
şi egalitatea de şanse pe piaţa muncii;
b)
elaborează şi avizează proiectele de acte normative în domeniul
ocupării, formării profesionale, promovării egalităţii
de şanse pe piaţa muncii;
c)
elaborează proiectul bugetului asigurărilor pentru şomaj;
d) deleagă
anual atribuţiile de ordonator principal de credite pentru bugetul
asigurărilor pentru şomaj, conform legii;
e)
urmăreşte, pe baza rapoartelor trimestriale şi anuale,
execuţia bugetului asigurărilor pentru şomaj şi
exercită controlul asupra realizării politicilor, strategiilor,
planurilor şi programelor privind forţa de muncă de către
Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă;
f) împreună
cu alte ministere şi organe de specialitate realizează şi
actualizează Clasificarea ocupaţiilor din România, ţinând seama
de schimbările în structura economică şi socială a
ţării şi de cerinţele alinierii la standardele
internaţionale în domeniu;
g)
promovează programe, propune acorduri şi implementează proiecte
de colaborare internaţională în domeniile ocupării, formării
profesionale şi egalităţii de şanse pe piaţa muncii;
h)
stabileşte anual indicatorii de performanţă şi nivelul
acestora, în baza cărora se elaborează programul anual de activitate
al Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă.
Art. 100 - (1)
Realizarea politicilor, strategiilor, planurilor şi programelor privind
ocuparea forţei de muncă şi formarea profesională a
şomerilor se înfăptuieşte, în principal, prin intermediul
Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă.
(2) Pentru
realizarea serviciilor de ocupare şi formare profesională
Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă va
respecta:
a) accesul
nediscriminatoriu la serviciile prestate în domeniul ocupării şi
formării profesionale;
b) neutralitatea
în posibilele interese divergente dintre angajatori şi forţa de
muncă;
c) orientarea
activităţii către nevoile clienţilor prin întocmirea
planurilor individuale de acţiune şi promovarea unor servicii rapide
şi de calitate;
d) respectarea
caracterului concurenţial al activităţilor de pe piaţa
muncii;
e)
confidenţialitatea datelor personale ale clienţilor;
f)
transparenţă în activitatea desfăşurată şi în
privinţa rezultatelor obţinute;
g)
descentralizarea serviciilor şi a procesului de luare a deciziilor;
h)
adaptabilitatea serviciilor la modificările din mediul social şi
economic.
Art. 101 - Agenţia
Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă prezintă
Ministerului Muncii şi Solidarităţii Sociale rapoarte
trimestriale şi anuale privind executarea bugetului asigurărilor
pentru şomaj şi realizarea indicatorilor de performanţă
stabiliţi prin protocol.
Art. 102 - (1)
Ministerele şi alte organe de specialitate ale administraţiei publice
centrale, prin strategiile şi politicile elaborate în domeniile pe care le
coordonează, trebuie să asigure creşterea gradului de ocupare a
forţei de muncă.
(2) În vederea
realizării obiectivelor prevăzute la alin. (1) ministerele şi
alte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale pot
propune în cadrul Comisiei Naţionale de Promovare a Ocupării
Forţei de Muncă strategii, programe şi proiecte de acte
normative privind ocuparea şi formarea profesională a forţei de
muncă.
Art. 103 - (1) Organizaţiile sindicale şi asociaţiile
patronale, reprezentative la nivel naţional, participă în
condiţiile prevăzute de lege la elaborarea şi implementarea
programelor şi măsurilor privind piaţa muncii.
(2)
Organizaţiile sindicale şi asociaţiile patronale reprezentative
la nivel naţional vor fi consultate la elaborarea de acte normative care
privesc ocuparea forţei de muncă.
Art. 104 - Prefecturile
şi autorităţile administraţiei publice locale au
obligaţia să monitorizeze evoluţiile de pe piaţa muncii în
plan teritorial, să participe activ la elaborarea şi realizarea
măsurilor de îmbunătăţire a ocupării persoanelor
neîncadrate în muncă şi să sprijine activitatea agenţiilor
pentru ocuparea forţei de muncă.
Secţiunea a
2-a
Comisia
Naţională de Promovare a Ocupării Forţei de Muncă
Art. 105 - Se
înfiinţează Comisia Naţională de Promovare a Ocupării
Forţei de Muncă, denumită în continuare Comisia
Naţională de Ocupare.
Art. 106 - Comisia
Naţională de Ocupare are, în principal, următoarele
atribuţii:
a) supune
atenţiei Guvernului strategii şi politici pentru creşterea
nivelului şi calităţii ocupării forţei de muncă
în corelaţie cu programele de dezvoltare economică şi
socială;
b)
stabileşte direcţiile dezvoltării resurselor umane la nivel
naţional, în profil de ramură şi teritorial;
c) asigură
armonizarea programelor de dezvoltare a resurselor umane finanţate din
fonduri publice sau din alte surse;
d) face propuneri
pentru elaborarea unor acte normative privind ocuparea forţei de
muncă şi de îmbunătăţire a legislaţiei în acest
domeniu;
e) pe baza
tendinţelor dezvoltării economice şi sociale şi a
evoluţiilor pe piaţa muncii, face propuneri pentru iniţierea
unor măsuri proactive de combatere a şomajului prin politici fiscale,
ajustări structurale, reconversie profesională.
Art.
107 - (1) Comisia Naţională de Ocupare este
alcătuită din reprezentanţi ai ministerelor, agenţiilor
şi departamentelor din subordinea Guvernului sau autonome, la nivel de
secretar de stat, şi din preşedinţii organizaţiilor
sindicale şi asociaţiilor patronale reprezentative la nivel
naţional.
(2)
Preşedintele Comisiei Naţionale de Ocupare este ministrul muncii
şi solidarităţii sociale.
(3)
Componenţa Comisiei Naţionale de Ocupare va fi stabilită în
termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi de
către ministrul muncii şi solidarităţii sociale, cu
consultarea instituţiilor prevăzute la alin. (1), şi se
aprobă prin decizie a primului-ministru.
(4) Secretariatul
Comisiei Naţionale de Ocupare este asigurat prin Direcţia generală
forţă de muncă din cadrul Ministerului Muncii şi
Solidarităţii Sociale.
Art. 108 - Comisia
Naţională de Ocupare poate comanda instituţiilor de specialitate
studii, rapoarte şi analize privind piaţa muncii, care vor fi
finanţate din bugetul asigurărilor pentru şomaj.
Art. 109 - (1)
Comisia Naţională de Ocupare este legal constituită la data
aprobării de către primul-ministru a componenţei acesteia.
(2) Regulamentul
de organizare şi funcţionare a Comisiei Naţionale de Ocupare va
fi elaborat de către Ministerul Muncii şi Solidarităţii
Sociale şi va fi supus spre aprobare acesteia în termen de 90 de zile de
la data constituirii şi va fi publicat în Monitorul Oficial al României,
Partea I.
Cap. VII
Răspunderea
juridică
Art. 110 - Încălcarea
prevederilor prezentei legi atrage, după caz, răspunderea
disciplinară, materială, civilă, contravenţională sau
penală.
Art. 111 - Încălcarea
de către angajator a obligaţiilor prevăzute la art. 26 alin. (1)
şi la art. 27, constând în sustragerea de la obligaţia privind plata
contribuţiilor la bugetul asigurărilor pentru şomaj, constituie
infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 1 an
sau cu amendă.
Art. 112 - Reţinerea
de către angajator de la salariaţi a contribuţiilor datorate
bugetului asigurărilor pentru şomaj şi nevirarea acestora în
termen de 15 zile în conturile stabilite potrivit reglementărilor în
vigoare constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de
la 3 luni la 6 luni sau cu amendă.
Art. 113 - Constituie
contravenţie următoarele fapte:
a) necomunicarea
lunară a locurilor de muncă vacante prevăzute la art. 10;
b) neutilizarea
Clasificării ocupaţiilor din România prevăzute la art. 15;
c) nedepunerea
lunară a declaraţiei prevăzute la art. 21;
d) ***
Abrogată de O.U.G. Nr. 144/2005
e) nerespectarea
prevederilor art. 41 alin. (2);
f) nerespectarea
prevederilor art. 50;
g) nerespectarea
prevederilor art. 100 alin. (2) lit. e);
h) necomunicarea
datelor şi informaţiilor solicitate în scris de Agenţia
Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă pentru
îndeplinirea atribuţiilor sale prevăzute de lege.
i) furnizarea,
fără acreditarea prevăzută de lege, a serviciilor pentru
stimularea ocupării forţei de muncă.
Art. 114 - Contravenţiile
prevăzute la art. 113 se sancţionează după cum
urmează:
a) cele
prevăzute la lit. a), b), f) şi h), cu amendă de la 15.000.000
lei la 25.000.000 lei;
b) cele
prevăzute la lit. c), d), e), g) şi i), cu amendă de la
25.000.000 lei la 50.000.000 lei.
Art. 115 - Amenzile
contravenţionale pot fi aplicate şi persoanelor juridice.
Art. 116 - (1) Constatarea
şi sancţionarea contravenţiilor prevăzute la art. 113 se
realizează de organele de control ale Ministerului Muncii şi
Solidarităţii Sociale, Inspecţiei Muncii, Agenţiei
Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă şi de către
alte organe care, potrivit legii, au dreptul să efectueze control.
(2) Organele de control
măsuri active ale Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei
de Muncă şi ale structurilor sale teritoriale vor constata şi
vor sancţiona contravenţiile prevăzute la art. 113 lit. a), c),
e), h) şi i), precum şi contravenţia prevăzută la lit.
f), în ceea ce priveşte nerespectarea art. 50 alin. (3).
Art. 1161
- Controlul respectării obligaţiilor privind încadrarea în
muncă şi menţinerea raporturilor de muncă, asumate de
angajatorii care au beneficiat de subvenţii, credite sau fonduri
nerambursabile din bugetul asigurărilor pentru şomaj, precum şi
de facilităţi în temeiul art. 93, se efectuează de către
organele de control măsuri active din cadrul agenţiilor pentru
ocuparea forţei de muncă judeţene, respectiv a municipiului
Bucureşti, care vor constata şi vor aplica, după caz,
sancţiunile prevăzute de prezenta lege.
Art. 117 - Amenzile
contravenţionale aplicate conform prezentei legi constituie venituri la
bugetul asigurărilor pentru şomaj.
Art. 118 - Dispoziţiile
prezentei legi, referitoare la stabilirea şi sancţionarea
contravenţiilor, se completează cu prevederile Ordonanţei
Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor.
Art. 119 - (1)
Litigiile rezultate ca urmare a aplicării prevederilor prezentei legi se
soluţionează de către instanţele judecătoreşti
competente, potrivit legii.
(2) Litigiile
privind stabilirea şi plata indemnizaţiei de şomaj se
soluţionează în regim de urgenţă, potrivit normelor
procedurale prevăzute pentru conflictele de drepturi, chiar dacă prin
lege specială se prevede altfel.
Cap. VIII
Dispoziţii
tranzitorii şi finale
Art. 120 - (1)
Persoanele care solicită dreptul la ajutor de şomaj, ajutor de
integrare profesională sau alocaţie de sprijin înainte de data
intrării în vigoare a prezentei legi beneficiază de acest drept în cuantumul,
pe durata şi în condiţiile stabilite de Legea nr. 1/1991
republicată, cu modificările ulterioare.
(2) În
aceleaşi condiţii beneficiază persoanele prevăzute la alin.
(1) de drepturile care le-au fost suspendate înainte de data intrării în
vigoare a prezentei legi şi care au fost repuse în plată după
această dată.
Art. 121 - Plata
ajutoarelor de şomaj acordate potrivit Legii nr. 1/1991 republicată,
cu modificările ulterioare, şi a sumelor acordate potrivit
prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 35/1997
privind măsurile de stimulare a persoanelor fizice şi juridice pentru
încadrarea în muncă a absolvenţilor instituţiilor de
învăţământ, aprobată cu modificări prin Legea nr.
162/1997, aflate în derulare la data intrării în vigoare a prezentei legi,
se suportă din bugetul asigurărilor pentru şomaj.
Art. 122 - (1)
Persoanele cărora li s-a stabilit ajutor de şomaj şi a fost
suspendat pe perioada acordării plăţilor compensatorii, potrivit
legii, iar repunerea în plată a acestui drept are loc înainte de intrarea
în vigoare a prezentei legi, beneficiază de ajutorul de şomaj
stabilit.
(2) Persoanele
cărora li s-a stabilit ajutorul de şomaj şi a fost suspendat pe
perioada acordării plăţilor compensatorii, potrivit legii, iar
data repunerii în plată este ulterioară datei intrării în
vigoare a prezentei legi, beneficiază de indemnizaţie de şomaj
stabilită în condiţiile acestei legi.
Art. 123 - Persoanele
fizice sau juridice care până la data intrării în vigoare a prezentei
legi au încadrat absolvenţi în condiţiile prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 35/1997, aprobată cu modificări prin Legea nr. 162/1997,
beneficiază de aceste măsuri în condiţiile stabilite de
această ordonanţă de urgenţă.
Art. 124 - Persoanele
disponibilizate în condiţiile prevăzute de Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 98/1999 privind protecţia socială
a persoanelor ale căror contracte individuale de muncă vor fi
desfăcute ca urmare a concedierilor colective, cu modificările
şi completările ulterioare, după data intrării în vigoare a
prezentei legi, în cadrul unor etape prevăzute în programe de
restructurare aprobate sau contracte de vânzare-cumpărare
încheiate anterior intrării în vigoare a prezentei legi, beneficiază
de indemnizaţie de şomaj în condiţiile prevăzute de
prezenta lege.
Art. 125 - Indemnizaţia
de şomaj se plăteşte titularului ori mandatarului acestuia
stabilit prin procură specială.
Art. 126 - Cererile
pentru acordarea indemnizaţiei de şomaj, precum şi toate actele
procedurale în legătură cu stabilirea acestui drept sunt scutite de
orice fel de taxă de timbru.
Art. 127 - Indemnizaţia de şomaj
şi celelalte drepturi stabilite prin prezenta lege se reactualizează
ori de câte ori se modifică salariul de bază minim brut pe ţară
garantat în plată.
Art. 128 - Prezenta
lege intră în vigoare la data de 1 martie 2002.
Art. 129 - În
termen de 30 de zile de la data publicării prezentei legi în Monitorul
Oficial al României, Partea I, Ministerul Muncii şi
Solidarităţii Sociale, în baza propunerilor Agenţiei
Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă, va elabora norme
metodologice de aplicare a acesteia, precum şi criterii de acreditare a
furnizorilor de servicii prevăzute la art. 55 şi 56, care vor fi
aprobate prin hotărâri ale Guvernului.
Art. 130 - La
data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă:
a) Legea nr. 1/1991
privind protecţia socială a şomerilor şi reintegrarea lor
profesională, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 257 din 14 septembrie 1994, cu modificările şi completările
ulterioare;
b) Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 35/1997 privind măsurile de stimulare a persoanelor fizice
şi juridice pentru încadrarea în muncă a absolvenţilor instituţiilor
de învăţământ, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 151 din 11 iulie 1997, aprobată cu modificări prin Legea nr. 162/1997,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 288 din 24
octombrie 1997;
c) Hotărârea Guvernului nr. 456/1997 cu privire la aprobarea Normelor pentru aplicarea
prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 35/1997
privind măsurile de stimulare a persoanelor fizice şi juridice pentru
încadrarea în muncă a absolvenţilor instituţiilor de învăţământ,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 209 din 27
august 1997;
d) Ordinul ministrului muncii şi protecţiei sociale
nr. 307/1994 pentru aprobarea
Instrucţiunilor privind procedura de primire şi soluţionare a
cererilor de plată a ajutorului de şomaj, a ajutorului de integrare
profesională şi a alocaţiei de sprijin, publicat în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 324 din 23 noiembrie 1994;
e) Hotărârea Guvernului nr. 288/1991 privind calificarea, recalificarea şi
perfecţionarea pregătirii profesionale a şomerilor,
republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 36 din 20
februarie 1996;
f) Ordinul ministrului
muncii şi protecţiei sociale nr. 435/1995 pentru aprobarea Normelor metodologice privind
organizarea, desfăşurarea şi absolvirea cursurilor de
calificare, recalificare, perfecţionare şi a altor forme de
pregătire profesională a şomerilor şi a Normelor de
înfiinţare, organizare şi funcţionare a centrelor de calificare,
recalificare şi perfecţionare a şomerilor, publicat în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 54 din 15 martie 1996;
g) orice alte
dispoziţii contrare prezentei legi.
Această lege
a fost adoptată de Camera Deputaţilor în şedinţa din 18
decembrie 2001, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din
Constituţia României.
PREŞEDINTELE CAMEREI
DEPUTAŢILOR
VALER DORNEANU
Această lege
a fost adoptată de Senat în şedinţa din 20 decembrie 2001, cu
respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constituţia României.
p. PREŞEDINTELE
SENATULUI,
DORU
IOAN TĂRĂCILĂ