Parlamentul
României
LEGE Nr. 200*)
din 22 mai 2006
privind constituirea şi
utilizarea Fondului de garantare pentru plata creanţelor salariale
Publicată în: Baza de date "EUROLEX"
*) Notă:
Text realizat la G&G CONSULTING, Departamentul juridic.
Cuprinde modificările prevăzute în:
O.U.G. Nr. 91/26.09.2007 Publicată în M.Of. Nr.
671/01.10.2007
Parlamentul României
adoptă prezenta lege.
Cap. I
Dispoziţii generale
Art. 1 - Prevederile prezentei legi
reglementează condiţiile privind constituirea, gestionarea,
utilizarea şi controlul Fondului de garantare pentru plata creanţelor
salariale, denumit în continuare Fondul de garantare.
Art. 2 - Din Fondul de garantare se asigură plata
creanţelor salariale ce rezultă din contractele individuale de
muncă şi din contractele colective de muncă încheiate de
salariaţi cu angajatorii împotriva cărora au fost pronunţate
hotărâri judecătoreşti definitive de deschidere a procedurii
insolvenţei şi faţă de care a fost dispusă măsura
ridicării totale sau parţiale a dreptului de administrare,
denumiţi în continuare angajatori în stare de insolvenţă.
Art. 3 - Constituirea, gestionarea
şi utilizarea Fondului de garantare are la bază următoarele
principii:
a) principiul contributivităţii,
conform căruia Fondul de garantare se constituie pe baza
contribuţiilor datorate de angajatori;
b) principiul obligativităţii,
potrivit căruia angajatorii au, conform legii, obligaţia de a
participa la constituirea Fondului de garantare;
c) principiul repartiţiei, pe baza
căruia fondul realizat se redistribuie pentru plata drepturilor salariale
datorate de angajatorii în stare de insolvenţă;
d) universalitatea obligaţiei de
plată a creanţelor salariale, indiferent de îndeplinirea sau
neîndeplinirea obligaţiei de contribuţie a angajatorilor;
e) Fondul de garantare este independent de
resursele gestionate de instituţia de administrare;
f) Fondul de garantare nu poate face
obiectul măsurilor asigurătorii sau al executării silite.
Art. 4 - În sensul prevederilor prezentei legi, termenii şi
expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:
a) angajator - persoana fizică sau persoana juridică, cu
excepţia instituţiilor publice definite conform Legii nr. 500/2002 privind finanţele
publice, cu modificările ulterioare, ce poate să angajeze
forţă de muncă pe bază de contract individual de
muncă, în condiţiile prevăzute de Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, cu
modificările şi completările ulterioare.
b) angajator transnaţional -
angajatorul persoană fizică sau juridică ce
desfăşoară activităţi pe teritoriul României şi
cel puţin pe al unui alt stat membru al Uniunii Europene sau al
Spaţiului Economic European;
c) salariat - persoana fizică
ce prestează muncă pentru şi sub autoritatea unui angajator, în
temeiul unui contract individual de muncă încheiat pentru normă
întreagă sau cu timp parţial ori al unui contract de muncă la
domiciliu, contract de muncă temporară sau de ucenicie la locul de
muncă, indiferent de durata acestora;
d) creanţe salariale -
drepturile salariale şi alte drepturi băneşti datorate şi
neplătite salariatului, care au fost stabilite în contractul individual de
muncă şi/sau în contractul colectiv de muncă.
Cap. II
Constituirea Fondului de garantare
Art. 5 - (1) Resursele financiare ale Fondului de garantare se
constituie din:
a) contribuţia angajatorilor;
b) venituri reprezentând dobânzi,
majorări de întârziere pentru neachitarea în termenul de plată a
contribuţiei la Fondul de garantare, precum şi din alte sume
provenite din surse admise de lege;
c) sume provenite din recuperarea debitelor create în
condiţiile prezentei legi, altele decât cele provenind din
contribuţiile la Fondul de garantare.
(2) Resursele financiare constituite
potrivit prevederilor alin. (1) se prevăd distinct la partea de venituri a
bugetului asigurărilor pentru şomaj.
(3) Resursele financiare constituite
potrivit alin. (1) sunt destinate în exclusivitate pentru finanţarea
categoriilor de creanţe salariale prevăzute de prezenta lege, precum
şi pentru finanţarea cheltuielilor de gestionare a Fondului de
garantare.
(4) Cheltuielile pentru finanţarea
categoriilor de creanţe salariale prevăzute de prezenta lege, precum
şi pentru finanţarea cheltuielilor de gestionare a Fondului de
garantare se prevăd distinct la partea de cheltuieli a bugetului
asigurărilor pentru şomaj.
(5) În cazul în care veniturile Fondului de
garantare depăşesc cheltuielile efectuate potrivit prevederilor
prezentei legi, excedentele anuale rezultate se reportează în anul
următor şi se pot utiliza pentru finanţarea cheltuielilor
prevăzute la art. 13 alin. (1).
(6) Eventualele deficite înregistrate în
situaţia în care veniturile sunt depăşite de cheltuielile
Fondului de garantare se acoperă din disponibilităţile
înregistrate în anii precedenţi.
Art. 6 - (1) Execuţia de
casă a sumelor aferente Fondului de garantare se realizează prin
Trezoreria Statului.
(2) Disponibilităţile financiare ale Fondului
de garantare se păstrează la Trezoreria Statului şi sunt
purtătoare de dobânzi.
Art. 7 - (1) Angajatorii au
obligaţia de a plăti lunar o contribuţie la Fondul de garantare
în cotă de 0,25%, aplicată asupra sumei veniturilor care constituie
baza de calcul a contribuţiei individuale la bugetul asigurărilor
pentru şomaj realizate de salariaţii încadraţi cu contract
individual de muncă, potrivit legii.
(2) La data intrării în vigoare a
prevederilor prezentei legi cota contribuţiei datorate la bugetul
asigurărilor pentru şomaj de angajatorii prevăzuţi la alin.
(1),
stabilită potrivit legislaţiei în vigoare, se diminuează cu 0,25
puncte procentuale.
Art. 8 - (1) Angajatorii au obligaţia de a declara lunar
contribuţia la Fondul de garantare la organul fiscal competent, până
la data de 25 a lunii următoare celei pentru care se datorează
drepturile salariale.
(2) Termenul de declarare a
contribuţiei la Fondul de garantare constituie şi termen de
plată.
(3) Modelul şi conţinutul
declaraţiei privind obligaţiile de plată la Fondul de garantare
se aprobă prin ordin al ministrului finanţelor publice.
(4) Pentru neplata contribuţiei datorate la termenul
prevăzut la alin. (1) şi (2) se aplică majorări de
întârziere, în condiţiile prevăzute de Ordonanţa
Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu
modificările şi completările ulterioare.
Art. 9 - (1) Activitatea privind înregistrarea fiscală,
declararea, stabilirea, verificarea, colectarea şi soluţionarea
contestaţiilor pentru contribuţia la Fondul de garantare se realizează
de Ministerul Finanţelor Publice prin Agenţia Naţională de
Administrare Fiscală şi unităţile sale subordonate,
potrivit legii.
(2) Contribuţia la Fondul de garantare
se administrează potrivit dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului
nr. 92/2003, republicată, cu modificările şi completările
ulterioare.
(3) Organele fiscale prevăzute la alin. (1) vor
proceda la actualizarea din oficiu a informaţiilor conţinute în
vectorul fiscal din registrul contribuabilului, cu obligaţia referitoare
la contribuţia la Fondul de garantare.
(4) Sumele realizate din activitatea de
colectare prevăzută la alin. (1) se varsă la Fondul de
garantare.
Cap. III
Gestionarea Fondului de garantare
Art. 10 - Gestionarea Fondului de garantare se face de Agenţia
Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă, prin
agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă judeţene şi
a municipiului Bucureşti, denumite în continuare agenţii
teritoriale.
Art. 11 - În gestionarea Fondului de garantare agenţiile
teritoriale au următoarele atribuţii:
a) primesc, examinează şi
soluţionează cererile privind plata creanţelor salariale ce
rezultă din contractele individuale de muncă şi/sau contractele
colective de muncă;
b) stabilesc cuantumul creanţelor
salariale cuvenite salariaţilor şi efectuează plata acestora;
c) recuperează debitele create în
condiţiile prezentei legi, altele decât cele provenind din
contribuţiile la Fondul de garantare;
d) reprezintă interesele Fondului de
garantare în relaţiile cu instituţiile administraţiei publice
centrale şi locale, instanţele judecătoreşti,
societăţi sau organizaţii;
e) efectuează schimbul de informaţii cu
instituţiile competente din statele membre ale Uniunii Europene sau ale
Spaţiului Economic European.
Art. 12 - Cheltuielile de gestionare se suportă din resursele
Fondului de garantare, în limita a 5% din venituri, în condiţiile
stabilite prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi.
Cap. IV
Utilizarea Fondului de garantare
Art. 13 - (1) Din resursele Fondului de garantare se suportă,
în limitele şi în condiţiile prevăzute în prezentul capitol,
următoarele categorii de creanţe salariale:
a) salariile restante;
b) compensaţiile băneşti
restante, datorate de angajatori pentru concediul de odihnă neefectuat de
salariaţi, dar numai pentru maximum un an de muncă;
c) plăţile compensatorii
restante, în cuantumul stabilit în contractul colectiv de muncă
şi/sau în contractul individual de muncă, în cazul încetării
raporturilor de muncă;
d) compensaţiile restante pe care
angajatorii au obligaţia de a le plăti, potrivit contractului
colectiv de muncă şi/sau contractului individual de muncă, în
cazul accidentelor de muncă sau al bolilor profesionale;
e) indemnizaţiile restante, pe care
angajatorii au obligaţia, potrivit legii, de a le plăti pe durata
întreruperii temporare a activităţii.
(2) Din Fondul de garantare nu se
suportă contribuţiile sociale datorate de angajatorii în stare de
insolvenţă.
Art. 14 - (1) Suma totală a creanţelor salariale
suportate din Fondul de garantare nu poate depăşi cuantumul a 3
salarii medii brute pe economie pentru fiecare salariat.
(2) Salariul avut în vedere la alin. (1) este salariul
mediu brut pe economie comunicat de Institutul Naţional de Statistică
în luna în care s-a deschis procedura insolvenţei.
Art. 15 - (1) Creanţele salariale
prevăzute la art. 13 alin. (1) lit. a), c), d) şi e) se suportă
pentru o perioadă de 3 luni calendaristice.
(2) Perioada prevăzută la alin.
(1) este perioada anterioară datei la care se solicită acordarea
drepturilor şi precedă sau succedă datei deschiderii procedurii
insolvenţei.
(3) O altă solicitare privind plata
creanţelor salariale poate fi făcută numai dacă perioada
prevăzută la alin. (2) este mai mică de 3 luni.
Art. 16 - Creanţele izvorâte din
raporturi de muncă, plătite în cazul falimentului, potrivit
legislaţiei în vigoare, se diminuează cu sumele achitate din Fondul
de garantare.
Art. 17 - În situaţia în care se pronunţă închiderea
procedurii de insolvenţă, ca urmare a redresării angajatorilor,
aceştia sunt obligaţi să restituie sumele suportate din Fondul
de garantare, în termen de 6 luni de la pronunţarea hotărârii de
închidere a procedurii.
Art. 18 - Hotărârea de închidere a procedurii va fi
notificată de îndată de judecătorul-sindic agenţiei
teritoriale de ocupare a forţei de muncă în a cărei rază se
află sediul, domiciliul sau reşedinţa angajatorului.
Art. 19 - (1) Stabilirea cuantumului creanţelor salariale
cuvenite salariaţilor şi efectuarea plăţii acestora se
realizează de agenţiile teritoriale, la cererea scrisă a
administratorului sau lichidatorului angajatorului în stare de
insolvenţă.
(2) Agenţia teritorială poate
proceda la stabilirea cuantumului creanţelor salariale cuvenite
salariaţilor şi la efectuarea plăţii acestora şi în
baza cererii formulate de către salariaţii angajatorului în stare de
insolvenţă sau de organizaţiile legal constituite ce
reprezintă interesele acestora.
(3) Cererile prevăzute la alin. (1)
şi (2) vor fi însoţite de documente care să ateste că
împotriva angajatorului a fost pronunţată o hotărâre
judecătorească definitivă de deschidere a procedurii
insolvenţei şi a fost dispusă măsura ridicării totale
sau parţiale a dreptului de administrare.
(4) Înainte de a se adresa agenţiei
teritoriale, salariaţii sau organizaţiile legal constituite ce
reprezintă interesele acestora trebuie să notifice în scris administratorul
sau lichidatorul angajatorului în stare de insolvenţă, în vederea
efectuării demersurilor necesare pentru plata creanţelor salariale
potrivit alin. (1). O copie a notificării se va ataşa la cererea adresată
agenţiei teritoriale, potrivit alin. (2).
Art. 20 - (1) În cazul angajatorului
transnaţional în stare de insolvenţă, stabilirea cuantumului
creanţelor salariale cuvenite salariaţilor care prestează în mod
obişnuit muncă pe teritoriul României şi efectuarea plăţii
acestora se realizează de agenţia teritorială în a cărei
rază îşi desfăşoară activitatea salariaţii.
(2) La stabilirea stării de
insolvenţă se ia în considerare hotărârea pronunţată
de autoritatea competentă dintr-un stat membru al Uniunii Europene sau al
Spaţiului Economic European, prin care se deschide procedura sau,
după caz, prin care se constată că nu există bunuri în
averea debitorului sau că sunt insuficiente pentru a justifica deschiderea
procedurii insolvenţei şi se pronunţă radierea acestuia din
registrul în care este înmatriculat.
Art. 21 - (1) În situaţia în care, în urma examinării
documentelor prevăzute la art. 19 alin. (1) şi (3), se constată
îndeplinirea condiţiilor prevăzute la art. 2, agenţia
teritorială emite dispoziţia privind stabilirea cuantumului
creanţelor salariale suportate din Fondul de garantare pentru
salariaţii angajatorului în stare de insolvenţă.
(2) Dispoziţia prevăzută la
alin. (1) se comunică administratorului sau lichidatorului angajatorului
în stare de insolvenţă şi constituie titlu de creanţă,
care devine titlu executoriu la data la care expiră termenul de
plată, în situaţia prevăzută la art. 17.
(3) În cazul în care se constată
că angajatorul nu îndeplineşte condiţiile prevăzute la art.
2, cererea prevăzută la art. 19 alin. (1) se respinge, prin
dispoziţia motivată a agenţiei teritoriale, care se
comunică persoanelor prevăzute la art. 19.
Art. 22 - (1) În cazul în care angajatorii aflaţi în
situaţia prevăzută la art. 17 nu restituie de bunăvoie
sumele suportate din Fondul de garantare, agenţiile teritoriale vor
proceda la acţiuni de executare silită.
(2) Debitele create prin nerespectarea de
către angajatorii prevăzuţi la art. 17 a obligaţiei de
restituire a sumelor suportate din Fondul de garantare se recuperează de
la aceştia în temeiul dispoziţiei prevăzute la art. 21 alin.
(1).
(3) Activitatea de îndeplinire a
măsurilor asigurătorii, precum şi de efectuare a executării
silite a debitelor prevăzute la alin. (2) se realizează potrivit
prevederilor Ordonanţei
Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările şi completările
ulterioare, de către personalul de specialitate din cadrul agenţiilor
pentru ocuparea forţei de muncă, desemnat prin dispoziţii ale
directorilor executivi.
Cap. V
Sancţiuni
Art. 23 - (1) Constituie contravenţii următoarele fapte:
a) necomunicarea datelor şi
informaţiilor solicitate în scris de agenţiile teritoriale, pentru
îndeplinirea atribuţiilor prevăzute de prezenta lege;
b) comunicarea de date şi
informaţii incomplete sau eronate.
(2) Prevederile alin. (1) se
completează cu dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003,
republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Art. 24 - Contravenţiile prevăzute la art. 23 alin. (1)
se sancţionează după cum urmează:
a) cu amendă de la 1.000 lei (RON) la
3.000 lei (RON), cea prevăzută la lit. a);
b) cu amendă de la 5.000 lei (RON) la 10.000 lei
(RON), cea prevăzută la lit. b).
Art. 25 - Constatarea contravenţiilor şi aplicarea
sancţiunilor prevăzute la art. 23 alin. (1) şi, respectiv, la
art. 24 se realizează de organele de control ale agenţiilor
teritoriale.
Art. 26 - Dispoziţiile referitoare la stabilirea şi
sancţionarea contravenţiilor se completează cu prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor,
aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.
180/2002, cu modificările şi completările ulterioare.
Art. 27 - Sumele încasate din amenzile
contravenţionale aplicate conform prezentei legi se fac venit la bugetul
de stat.
Art. 28 - Litigiile privind aplicarea prevederilor prezentei legi
se soluţionează de instanţele judecătoreşti
competente, potrivit legii.
Cap. VI
Dispoziţii finale
Art. 29 - (1) Dispoziţiile
prezentei legi intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2007.
(2) Beneficiază de prevederile
prezentei legi salariaţii angajatorilor pentru care starea de
insolvenţă intervine după data de 1 ianuarie 2007.
(3) Sumele necesare pentru plata
creanţelor salariale prevăzute la art. 13, precum şi
cheltuielile de gestionare a Fondului de garantare se suportă pentru anul
2007 din subvenţia acordată de la bugetul de stat către bugetul
asigurărilor pentru şomaj.
Art. 30 - În termen de 90 de zile de la publicarea prezentei legi
în Monitorul Oficial al României, Partea I, Guvernul va aproba normele
metodologice de aplicare a acesteia.
Prezenta lege transpune Directiva
Consiliului nr. 80/987/CEE privind apropierea legislaţiilor statelor
membre referitoare la protecţia salariaţilor în cazul insolvabilităţii
angajatorului, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor
Europene (JOCE) nr. L283 din 28 octombrie 1980, cu modificările aduse prin
Directiva Parlamentului European şi a Consiliului nr. 2002/74/CE,
publicată în Jurnalul Oficial nr. L270 din 8 octombrie 2002.
Această lege a fost adoptată de
Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76
alin. (2) din Constituţia României, republicată.
PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
BOGDAN OLTEANU
PREŞEDINTELE SENATULUI
NICOLAE VĂCĂROIU